Din jurnalul Mariei Sergheevna Skadovsky Falz-Fein, înmuiat iremediabil de apa înghețată a Mării Negre, nu mai rămăsese decât un teanc de pagini lipite, indistincte, păstoase, prinse între coperțile vălurite de umezeală. Pe una abia se mai putea distinge, cu cerneală albastră, diluată, sub data de 9 februarie 1920: ”Am […]
Somnul fâlfâie greoi peste lucruri vâslind în lumina ce umple cu seve tăcerea amiezii. Departe se-aud motoare tușind să pornească. În apele negre plutesc chipuri și fapte mai vechi decât frunzele risipite în aerul greu al amiezii. Cinci mii de chipuri întoarse spre Cel ce revarsă cuvintele-n flăcări […]
Aș compara ce văd aici cu un loc îndepărtat, din taigaua siberiană, l-ai putea regăsi, cred, în pasaje din Turgheniev, poate, din Gogol, din Cehov, din Tolstoi, din Soljenițân, din Makine, undeva, la ruși, oricum.Am mâncat bine, azi, mi-am făcut și o cană mare de cafea, parcă e mai bine. […]
Astăzi, doamna Ana Pop Sîrbu împlinește o frumoasă și rotundă vârstă. La mulți ani! Publicăm mai jos un text, semnat de Adrian Lesenciuc, despre poezia Anei Pop Sîrbu: Poeme din seiful unui veac necitit -Adrian Lesenciuc Ana Pop Sîrbu e un martor tăcut al trecerii poeziei prin vârstele ei. Bistrițeancă […]
N-am simțit niciodată nevoia, până acum, să scriu despre cărțile poetei (și prozatoarei) Ana Blandiana, deși nici una dintre ele nu a scăpat admirației mele. Poate pentru că în cei trei ani cât am ținut cronică literară săptămânală, dintre multele volume primite îl alegeam pe cel care, cumva, se plasa […]
Zdrobit pe dinăuntru ca un măr fraged, sufletul se-ascunde de Tine. E lacom, dar se teme. Plin de negi, de bube dulci și riduri caută leac, i-e frică să se atingă de poala hainei Tale nu cutează să Te strige, e zgârcit și vas de alabastru nu cumpără. Stă chircit […]
Marcu 2.21. Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi și mai rea ruptură se face. În camera prea încălzită de la caloriferul imens de fontă, glasul lui se auzea încet cântând o muzică […]
Orbiți de lumina amiezii plutim prin aerul orașului ce poartă încă urmele iernii. Totul e alb incandescent și moale. Mă ustură pleoapele, dar nu mă mișc, mă cufund în fierbințeala asta cu ochii larg deschiși.
Când nu mă ia somnul mă gândesc la toate cele. O liotă de ciudățenii pe care le am prin cap și care se cer spuse sau arătate. Ce e aia stare de trezie? E o amețeală. Când subtilă ordonatoare de imagini excitante, când plictisită ca un ghid în plină rutină […]
Azi nu ai mai apărut. Ce e cu tine? Nici eu nu te-am văzut. Am fost. Îmi place de tine. Ai înțeles? De ce taci? Și mie. Cât mai ai? 8 Eu 6 Vino pe 11 mai la Vendée în piață. Poate… Îmi vine să urlu. Bine. Bine ce?!! Scriu […]
