De când s-a închis parcul, de când pădurile îmi sunt inaccesibile, de când s-au șters de pe hartă drumurile, m-am tot gândit că parcă am trăi cu toții în basmul fetei din pădurea adormită. Când a început totul era sfârșit de iarnă, peisaj cenușiu, copaci lipsiți de frunze, frig, gura […]
Un soi de evanghelie apocrifă se încheagă din poveştile literaturii române în care autorii se încumetă să-l facă pe Dumnezeu personaj. Pe modelul Noului Testament, Dumnezeu se întrupează şi coboară între oameni însoţit în genere de fostul său ucenic Simon-Petru, consacrat acum ca Sfântul Petru. Şi încrucişându-şi uneori vorbele şi […]
Se traduce-aici, cu grijă de Robert Wals(er) Se traduce-aici, cu grijă un poem de Paul Verlaine, unde-a ploii naltă tijă țese-n urbe trist catren. Gri pe gri-i Parisul meu, dor pe dor ca un refren. Uite cum fac miau și eu, ca pe vremuri Paul Verlaine. O, tu-nchipuire pură tălmăcită-n […]
Interviu exclusiv cu scriitoarea macedoneancă Lidija Dimkovska de Ioana Pârvulescu Dragă Lidija Dimkovska, ești macedoneancă și ai luat în 2013 Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. Romanul premiat atunci a fost tradus recent în română, cu titlul O viață de rezervă – un titlu foarte atrăgător! – și a apărut la Editura […]
Străzi și bulevarde – restaurante și grădini de vară – „două ciorbe și ostropelul” – cafenele „5 bani cafeaua gingirlie” și cabarete – Antim și Antipa – Curtea-Veche și Lipscaniul – sala Dalles – Biblioteca Centrală Uiversitară – parcuri și biserici – cruci – Dumnezei – Carol I (bulevardul) – […]
Dincolo de toate acestea, creația e un lucru minunat, iar marii creatori sunt persoane privilegiate, oricât de obositoare și de grea le-ar fi viața; traiul lor este marcat de momente și satisfacții aparte. Acesta este mesajul cărții de față. Shakespeare a scris cu atâta repeziciune, atât de fluent și cu […]
În codul eroismului homeric, Paris e un marginal, la mare distanță de virtuțile războinice ale lui Ahile, al cărui ucigaș nevrednic este, ale lui Menelau, a cărui soție o răpește, sau ale lui Hector, mereu nevoit să-l îmboldească să se întoarcă la luptă. Ca erou atipic, are însă în comun […]
Și a istorisit mai departe feciorul cum îndată s-a înfățișat la el bărbierul […] cu sculele și uneltele meșteșugului și, poruncindu-i să-l tundă cât poate de repede, bărbierul i-a răspuns: —De ce te grăbești? Nu știi că graba strică treaba? Ia-o mai domol, tinere! De ce ești atât de slab? […]
Ajungem la întrebarea mai amplă: nu cumva marele rău al vieții noastre civile este faptul că nu pare să existe o cale de mijloc între supunerea însoțită de resemnare și revoluția în toată regula? Nu este de dorit ca unui om să i se îngăduie simultan plăcerile tiranului sau […]
Pentru că simte enorm binele. Pentru că are o inteligență afectivă greu de egalat. Ce înseamnă asta? Unii o confundă cu delicatețea sufletească, care e tot un lucru rar, dar la el e mai mult de-atât: este o iubire temeinică pentru toți cei care îi intră în raza privirii, în […]
