Interviu exclusiv cu scriitoarea macedoneancă Lidija Dimkovska de Ioana Pârvulescu Dragă Lidija Dimkovska, ești macedoneancă și ai luat în 2013 Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. Romanul premiat atunci a fost tradus recent în română, cu titlul O viață de rezervă – un titlu foarte atrăgător! – și a apărut la Editura […]
Străzi și bulevarde – restaurante și grădini de vară – „două ciorbe și ostropelul” – cafenele „5 bani cafeaua gingirlie” și cabarete – Antim și Antipa – Curtea-Veche și Lipscaniul – sala Dalles – Biblioteca Centrală Uiversitară – parcuri și biserici – cruci – Dumnezei – Carol I (bulevardul) – […]
Dincolo de toate acestea, creația e un lucru minunat, iar marii creatori sunt persoane privilegiate, oricât de obositoare și de grea le-ar fi viața; traiul lor este marcat de momente și satisfacții aparte. Acesta este mesajul cărții de față. Shakespeare a scris cu atâta repeziciune, atât de fluent și cu […]
În codul eroismului homeric, Paris e un marginal, la mare distanță de virtuțile războinice ale lui Ahile, al cărui ucigaș nevrednic este, ale lui Menelau, a cărui soție o răpește, sau ale lui Hector, mereu nevoit să-l îmboldească să se întoarcă la luptă. Ca erou atipic, are însă în comun […]
Și a istorisit mai departe feciorul cum îndată s-a înfățișat la el bărbierul […] cu sculele și uneltele meșteșugului și, poruncindu-i să-l tundă cât poate de repede, bărbierul i-a răspuns: —De ce te grăbești? Nu știi că graba strică treaba? Ia-o mai domol, tinere! De ce ești atât de slab? […]
Ajungem la întrebarea mai amplă: nu cumva marele rău al vieții noastre civile este faptul că nu pare să existe o cale de mijloc între supunerea însoțită de resemnare și revoluția în toată regula? Nu este de dorit ca unui om să i se îngăduie simultan plăcerile tiranului sau […]
Pentru că simte enorm binele. Pentru că are o inteligență afectivă greu de egalat. Ce înseamnă asta? Unii o confundă cu delicatețea sufletească, care e tot un lucru rar, dar la el e mai mult de-atât: este o iubire temeinică pentru toți cei care îi intră în raza privirii, în […]
Nici un pic de praf nu se află în Podul cu vechituri, cum se numește recenta carte a lui Dan C. Mihăilescu. Fiind, la origine, cronici radiofonice, în buna tradiție interbelică a unui Arghezi, Noica, Vianu, textele publicate acum depășesc limitele genului, pentru că sunt și un fel de jurnal […]
Era născută în 1931. (Am reținut anul pentru că era același în care se născuse mama.) Am cunoscut-o la Facultatea de Litere, unde mi-a fost profesoară (oare suplinea pe cineva?) la un mic curs opțional de franceză. Spun „mic” pentru că eram numai câteva studente înscrise la el. Pe chip […]
Cărțile sunt veșnic tinere. Cele mai multe au fost scrise înainte să ne naștem, iar multe vor fi citite după ce vom muri. În același timp, cărțile pe care le lăsăm să ne pătrundă în minte, în inimă și în viață reprezintă un gen de memorie externă, o biobibliografie a […]
