A mai trecut un an. Timpul se comprimă, anii devin secunde. Se spune că memoria de scurtă durată scade cu timpul, dar când viteza timpului atinge valori maxime, cum poate fi definită, astăzi, memoria de scurtă durată? Memoria, chiar după un timp mai îndelungat, devine, în fapt, de scurtă durată […]
Îmi place din ce în ce mai puţin încotro mergem, fie că-i la vale fie că-i la deal, dar ce mă sâcâie pe mine cel mai mulț este senzaţia asta de deja vu, un fel de salivare pavloviană care îmi confirmă repetare, perpetuare a acelui, CEVA pe care îl tot […]
„Până atunci totul fusese un presentiment vag, Alana în muzică, Alana în faţa lui Rembrandt. Acum însă, speranţa mea se-mplinea aproape insuportabil; de la sosirea noastră, Alana se dăruise picturilor cu o atroce inocenţă de cameleon, trecând dintr-o stare în alta (…)” – Julio Cortazar, „Orientarea pisicilor” din Cât de […]
Şi ce vom mai putea fi noi, în clipa în care literatura ni se va închide, asemeni unui cer copleşit de norii de bazalt ai unei ierni impenetrabile şi ceţoase? Şi care va mai fi rostul acestor mâini care există doar spre a căuta mişcarea de taste ivită din adâncul […]
Decembrie este poarta la care bat cei de demult spre a trezi lumina unui timp devenit, prin atingerea morţii, doar textul ce creşte asemeni unei respiraţii de fum: destinul se distinge ȋn ecranul de pixeli, iar mâinile ce ȋmbătrânesc urmează transa dorului hrănit din arderea de sine. Decembrie este puntea […]
O reprezentație teatrală rămâne vie doar în memoria celor care au văzut-o. Nici înregistrările video actuale nu pot capta întru totul combinația unică de artă și emoții pe care o creează o piesă de teatru la fiecare punere în scenă. Pe cât de trecătoare, pe atât de remarcabilă este totuși […]
când mai credeam în Feți-frumoși și armăsari cu aripi mari deschise când jocul vraja și decorul minuni în timp erau topite-n vise când încă nu știam ce-i răul și încercam rostiri în rime atunci cuvintele-mi erau cel adăpost de crime și urât din jur în lipsa unui bine acum de-abia […]
„Ce credeți? Mai pot primi o scrisoare până duminică? Ar fi posibil. Dar este absurdă această plăcere a corespondenței. Nu-i destul una singură, o singură cunoaștere? Desigur, e suficientă, însă cu toate acestea mă las comod pe spate și beau scrisorile dumneavoastră, știind doar că nu vreau să mă opresc […]
A existat la Albert Camus o tinereţe a inimii care l-a ferit de încremenirea locurilor comune. Cel care a iubit oamenii, până la capăt, nu a putut accepta cruzimea şi barbaria. Teroarea a fost înfruntată cu fermitatea ataşamentului faţă de demnitatea umană. Campaniile sale au evitat ordinea mediocră a platitudinilor, […]
Apariţia integralei poetice şi eseistice a lui Poe în traducerea lui Liviu Cotrău este unul dintre acele evenimente intelectuale care onorează o cultură şi o tradiţie. După Emil Gulian şi Dan Botta versiunea memorabilă imaginată de Liviu Cotrău se alătură acestui efort de a echivala ceea ce pare imposibil de […]
