Această dragoste de după moarte în care am pătruns, ca într-un culoar ce mă absoarbe, face din timp o materie a nostalgiei. Tot ceea ce îmi părea neutru, indiferent, mut, aseptic, tot ceea ce îmi părea uitat sau abandonat, revine la suprafaţă, ca şi cum, din adâncul de amintiri, o […]
Anul 1940 este cel din urmă al României Mari. În mai puţin de jumătate de an, întregul edificiu alcătuit în urmă cu două decenii se prăbuşeşte. Un sentiment de perplexitate traumatică pare să paralizeze naţiunea. Anul 1940 implineşte şi în cazul României promisiunile funeste ale acordului sovieto- german. Lichidarea ordinii […]
Primăvara doliului este o primăvară a melancoliei. În această primăvară în care înaintez, tovărăşia spiritelor înalţă între mine şi ceilalţi zidul impenetrabil al nostalgiei. Viaţa se cuprinde în fragmentele muzicale de amintirii pe care visul le împinge spre mine, la fel cum valurile duc spre ţărm urmele clipelor marine care […]
Ceea ce părea de neimaginat a devenit, în era digitală, fapt divers consemnat ca atare: o statuie a lui George Washington a fost vandalizată şi doborâtă într-un oraş american. Fondatorul republicii a fost denunţat de noile gărzi roşii americane ca un periculos reacţionar, al cărui singur detaliu biografic semnificativ este […]
Variaţiunile acestui text sunt variaţiunile nostalgiei înseşi. Scrisul urmează disciplina dorului: culorile, sunetele, miresmele deschid porţile, iar gândurile sosesc spre a umple domeniul amintirii. Trecerea timpului devine o petrecere a cuvintelor, un drum care se leagă de toate celelalte drumuri, un drum pe care poţi merge doar atunci când memoria […]
Cei treizeci de ani de postcomunism ai României stau sub semnul anului 1990: lunile de atunci au modelat viitorul care a devenit prezentul în care suntem prizonieri. Personajele şi faptele de atunci pot să pară istorie, dar semnele lor sunt înscrise în corpul societăţii noastre, imposibil de şters, imposibil de […]
În fiecare zi de vineri, mă întorc spre cel din urmă chip al ei,spre acel chip care nu este încercat nici de suferinţă şi nici de sentimentul agoniei. Este acel chip în care bătrâneţea nu intrase cu adevărat, este un chip peste care nu plutea acea atingere a degradării pe […]
Violenţa devastatoare a radicalismului traduce, în gest cotidian, încrederea în adevărurile absolute. Radicalul ( acel revoluţionar urban ce se caţără pe statuile trecutului pe care îl detestă, spre a le lua în stăpânire, simbolic) nu este niciodată încercat de îndoială; el nu poate fi un sceptic, de vreme ce acţiunea […]
Acesta este primul jurnal al vieţii mele. Cândva, de demult, la vremea teribilismului adolescentin, inspirat de Mircea Eliade şi imbătat de un gust al autenticităţii, am încercat să consemnez în jurnalul meu de liceu tribulaţiile unui elev şui şi hoinar din republica socialistă românia. Dar nimic nu a mai supravieţuit […]
Poezia şi dragostea sunt duşmanii pe care tirania sovietică i-a urmărit, cu tenacitate. În această unire de sensibilitate şi devotament, stalinismul a văzut inamicul ordinii întemeiate pe frică, atomizare şi delaţiune. În această solidaritate de emoţie şi de intelect, dictatura a descoperit un aliaj aproape indestructibil, pe care nici un […]
