Am început să scriem aceste pagini doar în clipa în care vocea ta, eliberată de trupul muritor, începea să -şi caute, timid, cărarea spre visele noastre : atingerile delicate trezeau în fiinţa nocturnă unită care devenisem murmurul în care mi se părea că desluşesc convorbirea niciodată întreruptă de moarte. Am […]
Rândurile acestea sunt cele pe care anii vieţii tale le-au scris, cu tenacitate şi modestie, în clipele în care truda îţi îngăduia răgazul visării şi al introspecţiei melancolice: din tăcerile tale, ( acele tăceri în care mi se părea că le recunosc pe cele ale mamei tale) s-au ivit frazele […]
“Ada sau ardoarea. O cronică de familie” este unul dintre acele romane care îşi obligă cititorul la o alegere tranşantă. Între îmbrăţisarea ( cvasi -erotică) a ficţiunii şi respingerea ei brutală, nu poate exista calea de mijloc a moderaţiei. Uriaş, labirintic, bizar, excentric şi baroc, textul lui Nabokov, apărut în […]
Dragostea de dincolo de moarte este inconsolabilă şi neliniştită asemeni unei mări ce cu cunoaşte tihna : valurile ei revin din vise şi din reverie, spre a se întoarce, mereu, spre ţărmul unde sunt exilaţi cei ce aşteaptă, ca într-un purgatoriu lichid, eliberarea din captivitatea vieţii, atraşi fiind de genunea […]
Şi de ce oare, în atâtea dintre frazele acestei cărţi pe care am ales să o scriem în transa de vis, cuvintele ne îndreaptă, delicate şi fragile , spre domeniul de modestie al vieţii ce nu cunoaşte decât truda şi aşteptarea dimineţilor care să îi împlinească promisiunile mereu amânate? Poate […]
Dedicat memoriei lui Andrei Niculescu Aproape uitat în era digitală, abandonat pe un raft al nostalgiei, recitit doar de cei ce văd în textele sale un ecou al propriei lor copilării pierdute, Jules Verne rămâne, înainte de toate, un creator de mituri. Dincolo de clasificările leneşe, dincolo de prejudecăţile pe […]
Aceste pagini sunt încredinţate celor care nu mai sunt; doar morţii le mai pot asculta cadenţa şi doar morţii se mai pot apropia de linia tremurătoare a dimineţilor care ne separă de visele noastre, ca de o apă în care reînviem, în fiecare noapte. Aceste pagini sunt convocarea celor care […]
Scrisorile celor de demult îmbătrâneau în rama paginilor atent decupate, ornate de acel scris în care se ghicea tihna unui timp ce curgea spre moarte cu liniştea unei amieze de vară, cotropite de lentoarea reveriei. Scrisorile celor de demult treceau pragul anilor fără ca disperarea şi dezolarea să se abată […]
Dimineţile mării alungă, prin asceza lor lichidă, frivolitatea de care oamenii se înconjoară, spre a uita moartea ce locuieşte în ei, tăcută şi implacabilă: precizia visătoare a valurilor aduce cu sine ecoul unui timp ce este egal cu sine, indiferent la curgerea oarbă a biologiei obsedate de propria ei curgere […]
Există un timp al fericirii şi există un timp al nostalgiei: între dimineaţa ce se iveşte, năvalnic, şi amurgul ce creşte din marea de toamnă se află timpul paginilor în care am ales să ne scufundăm, spre a uita de lucirea aspră a durerii şi a despărţirii. Şi vocea acestui […]
