Octombrie este oglinda în care se întrevăd, fugar, chipurile celor care nu mai sunt: un sunet al toamnei îi cuprinde şi paşii ce caută cărarea melancoliei descoperă ritmul frazelor, ca pe o incantaţie tainică a inimilor. Octombrie este peronul de gară dintr-un simbolist oraş provincial: umbrele ce se adună spre […]
În Radu Paraschivescu se află unite mai multe chipuri şi vocaţii. Se află , înainte de toate, prozatorul subtil, capabil să imagineze ficţiunile ce sfidează locurile comune. Se simte, apoi, vibraţia unică a traducătorului distins, ce oferă limbii noastre o supleţe stilistică remarcabilă. Şi, nu în cele din urmă, se […]
Scriind despre “ Mizerabilii“ lui Victor Hugo şi despre tentaţia imposibilului, Mario Vargas Llosa alege să scrie despre o operă ce închide în sine ambiţia demiurgică a unui spirit ce domină veacul XIX francez. Scriitor angajat şi geniu polimorf, Hugo traversează epocile şi ambiţionează să producă, o dată cu textul […]
“Jurnalul portughez” al lui Mircea Eliade este, aşa cum notează şi Sorin Alexandrescu ȋn subtilul său studiu introductiv la ediţia de faţă, cronica unei despărţiri şi a unei transformări. Îndepărtarea de România nu ȋnseamnă şi ȋndepărtarea de un trecut care nu va ȋnceta să ȋl bântuie: moartea, anxietatea, disperarea şi […]
Septembrie este o poartă a destinului : din pragul marilor vacanţe de demult toamna se iveşte, precum un amurg ce creşte din întinsul de mare, tenace şi melancolic. Septembrie este o poartă a destinului: culorile ce se sting ating suprafaţa lumii cu delicateţea tainică a unei şoapte, spre a se […]
Textul este culoarul electric dintre lumi: fiecare cuvânt care se iveşte în ecranul de pixeli este un pas mai departe pe această punte ce duce spre visul arcuit în cer asemeni unui nor ivit din magma furtunii. Textul este culoarul electric dintre lumi: frazele ce se izbesc de ţărmul de […]
Destinul lui Dostoivevski se poate citi în filigranul romanului său epistolar. Secvenţele vieţii sale devin parte a textului ce se hrăneşte din tragedii, geniu, resentiment şi suferinţă. În cele din urmă, o dată cu gestul însuşi de a coresponda, Dostoievski devine personajul propriei sale ficţiuni: linia dintre viaţă şi text […]
Cum ar arăta o lume din care literatura ar fi alungată, iar ochiul omenesc nu ar mai putea zări peisajul straniu hrănit de energia ficţiunii? Din această interogaţie insurgentă se naşte romanul de idei elaborat de Mario Vargas Llosa ȋn “Adevărul minciunii”, una dintre cele mai ambiţioase tentative de a […]
Înainte de a deveni teritoriile dezolate copleşite de masa umană a sclavilor interşanjabili, oraşele acestei ţări au fost inimile bătând ȋn cadenţa paşilor celor care alunecau, timid, pe străzile lor, atinşi de vântul ce ducea mai departe surâsurile lor stângace: anii se ȋnscriau ȋn zidurile caselor lor, ȋn vreme ce […]
August este oglinda în care cei ce nu mai sunt se privesc, spre a regăsi cadenţa verilor ce erau însuşi timbrul discret al fericirii pe care o credeau eternă: de pe acest pământ pe care îl contemplă moartea şi durerea sunt alungate, spre a deschide porţile de vânt unei amieze […]
