Şi nu cred că am ştiut cine sunt cu adevărat decât atunci când am devenit una cu acest anotimp al jalei şi al nostalgiei: contopit cu aromele şi cu sunetele unui trecut ce mă inundă, asemeni unui flux şi reflux al oceanului ce îngăduie adăpost sufletelor, mă privesc în oglinda […]
Şi am ajuns să ne regăsim, în acest anotimp al dragostei de dincolo de moarte, cu acelaşi firesc al tandreţii cu care mâinile noastre se regăseau, în clipele în care fericirea modestă urca până la noi, ca un flux delicat al oceanului în care aveam să ne cufundăm : orele […]
Cartea lui Angelo Mitchievici, “Farmecul vieţilor distruse. Câteva reflecţii despre ratare”, poartă amprenta memorabilă a materiei delicate şi melancolice din care se naşte : visătoare, sensibilă şi memorabilă, ea imaginează un edificiu în centrul căruia se află poate cea mai omenească dintre condiţii, aceea a ratării. Între vis şi pierdere, […]
Şi poate că în profesoara ce oficia, severă şi visătoare, de la catedra ei, veghind discret pe elevul şui ce poposea în cea din urmă bancă a clasei, adâncit în lectura călătoriilor sale verniene, se aduna tot ceea ce comunismul asupru nu îţi ingăduise să devii : în contra istoriei, […]
Ediţia Steinhardt, îndrumată erudit de George Ardeleanu şi publicată la “ Polirom”, este un portret şi un monument: o dată cu tipărirea volumelor de corespondenţă, o altă viziune asupra sa, nuanţată şi precisă, se naşte, iar locul lui Steinhardt în canonul românesc este stabilit, definitiv, ca parte a unui vast […]
Şi tot ceea ce mai pot încerca, în acest timp care urmează morţii tale, este starea de exil în care durerea şi dorul mă instalează, ca într-un vast edificiu funerar: o stranie nefamiliaritate a lumii, o încercare, permanentă şi disperată, de a regăsi glasurile pierdute, o tentativă, fragilă şi nostalgică, […]
Şi de ce oare, în clipa în care privesc către marea grădină ce ornează intrarea liceului kretzulescu, gândul hoinar şi visător mă duce spre largile întinderi ale oceanului, acolo unde, de demult, atât de demult, un şcolar şui al republicii socialiste visa să se avânte şi el, spre a descoperi […]
Şi poate că jurnalul dragostei şi al despărţirii este asemeni acestei plaje care ne întâmpină cu freamăt de unde şi întindere de pescăruşi: o pagină marină peste care mâinile noastre aştern, firave, desenul iubirii şi al aşteptării, o temă cu variaţiuni a cărei muzică ajunge până la noi filtrată de […]
Cartea Monicăi Pillat este o poveste despre o altă Românie, despre acea Românie detestată şi urâtă de comunism, despre acea Românie care şi-a aflat sfârşitul în mizerie, în singurătate, în exil, în detenţie şi în moarte. Căci destinul lui Gheorghe Ene Filipescu, bunicul cel fără de mormânt, este destinul unei […]
Şi de câte ori cuvintele acestui jurnal al dragostei şi al despărţirii întârzie să se îndrepte spre dimineţile mele, închid ochii şi las parfumul pe care îl bănuiesc în aer să mă înconjoare, delicat şi nostalgic, ca o ploaie ce curge din cerul înseninat al vieţilor noastre. Şi ştiu că […]
