Şi poate că moartea nu este decât stingerea privirii cu care ne este dat să mai ajungem acolo unde destinul ne chemase de demult, în clipele în care ni se părea că lucirea dragostei va fi fiind eternă. Şi poate că moartea nu este decât amuţirea şoaptelor cu care privirea […]
Ioana Pârvulescu aparţine unei rare şi misterioase familii de autori din literatura română: comunitatea de spirite în care se înscrie este definită prin aliajul, unic, de graţie,melancolie şi precizie vizionară. În cazul Ioanei Pârvulescu, ca şi în cazul unor E. Lovinescu . G. Ibrăileanu sau G .Călinescu, vocaţia critică trăieşte […]
Privirea în care suntem uniţi trăieşte, letargic, în norul adăpostit de maşini îndepărtate: cuvintele pe care le invocăm se ivesc în ecranul de calculator asemeni unui vânt hrănit de nostalgia fericirii despre care am crezut că poate fi eternă. Şi este acest nor cel spre care tind privirile noastre, de […]
Privirea caută un timp ce este numai al ei, la fel cum frazele ce cresc în dimineţile scrisului îşi alcătuiesc, din rotire de pixeli, cadenţa lor de nostalgie: dicteul ce le convoacă este poarta ce se deschide, spre a lăsa să treacă spre noi umbre,culori şi miresme. Privirea lasă în […]
Orice conversaţie despre naţiune, stat şi frontiere este, inevitabil, una care priveşte viitorul însuşi. Căci naţionalismul, departe de a se fi epuizat istoric, rămâne una dintre forţele care făureşte destinele individuale şi colective. Trecutul din care vin popoarele nu trece cu adevărat niciodată. El este gravat în memoria pe care […]
Şi ce vom mai putea fi noi, în clipa în care literatura ni se va închide, asemeni unui cer copleşit de norii de bazalt ai unei ierni impenetrabile şi ceţoase? Şi care va mai fi rostul acestor mâini care există doar spre a căuta mişcarea de taste ivită din adâncul […]
Decembrie este poarta la care bat cei de demult spre a trezi lumina unui timp devenit, prin atingerea morţii, doar textul ce creşte asemeni unei respiraţii de fum: destinul se distinge ȋn ecranul de pixeli, iar mâinile ce ȋmbătrânesc urmează transa dorului hrănit din arderea de sine. Decembrie este puntea […]
A existat la Albert Camus o tinereţe a inimii care l-a ferit de încremenirea locurilor comune. Cel care a iubit oamenii, până la capăt, nu a putut accepta cruzimea şi barbaria. Teroarea a fost înfruntată cu fermitatea ataşamentului faţă de demnitatea umană. Campaniile sale au evitat ordinea mediocră a platitudinilor, […]
Apariţia integralei poetice şi eseistice a lui Poe în traducerea lui Liviu Cotrău este unul dintre acele evenimente intelectuale care onorează o cultură şi o tradiţie. După Emil Gulian şi Dan Botta versiunea memorabilă imaginată de Liviu Cotrău se alătură acestui efort de a echivala ceea ce pare imposibil de […]
În această eră a nostalgiei totalitare suferinţa celor care au fost striviţi de comunism pare să se şteargă din memoria colectivă. Seduşi de entuziasm şi orbiţi de rătăcire contemporanii noştri ignoră un teribil secol XX, căci logica reţelor sociale îi exilează într-un prezent etern. Şi totuşi, departe de acest vuiet […]
