Literatura nu le poate oferi nimic celor însetaţi de adevărurile absolute ale mântuirii. Literatura nu poate fi calea de salvare pentru cei ce freamătă cu gândul la un timp al perfecţiunii lumii: ambiguitatea textului este la antipodul căutării lor exaltate. Iar Cehov este unul dintre cei care ilustrează această condiţie […]
Nimic nu este mai teribil şi mai atroce decât mumificarea unui scriitor. În clipa în care arta este castrată, iar filistinismul se înstăpâneşte, suveran, nuanţele, melancolia şi subtilitatea sunt înlocuite de tropăitul cazon al propagandei. Din acel moment, scriitorul este doar statuia la care se închină, maşinal, şirurile de automate […]
Scrisorile celor de demult se aşterneau pe pagini albe şi pe rame de ilustrate naive cu răbdarea unor zmee care se ridică pe cer: egale şi limpezi în claritatea lor modestă, ele îmblânzeau moartea şi dăruiau trecerii simplitatea de tonuri a unui amurg de octombrie. Scrisorile celor de demult traversau […]
Dincolo de suprafaţa cazonă a imperiului rus o forţă stihială se presimţea, imposibil de zăgăzuit. Despre această energie ascunsă scria Puşkin evocând teribila răscolă a lui Pugaciov: viitorul revoltei avea să fie cel al vărsării de sânge. Iar acest viitor tenebros şi însângerat se naşte în 1917 . În mai […]
Tragedia războiului din Ucraina a pus în faţa naţiunii ruse o oglindă în care să se poată contempla. Dincolo de lozinci, de încazarmare, de laşitate şi de supunere, examenul de introspecţie colectivă ar fi putut fi ocazia reinventării morale. Demnitatea colectivă ar fi putut fi salvată prin refuzul barbariei. Dar […]
În anii în care Titu Maiorescu şi P. P. Carp dispar, umanitatea se pregăteşte să intre în marele secol al carnagiului ideologic. Veacul pe care îl părăsesc cei doi junimişti este cel în care ideea se înscrie, kafkian, în trupuri de oameni. Masificarea pregăteşte terenul pentru deificarea Conducătorilor, în vreme […]
Nici un act nu este mai temerar şi mai neliniştitor pentru un scriitor decât asumarea intimităţii în rama unui jurnal. Căci jurnalul este oglinda nefardată care se ridică în faţa sa, dincolo de menajamente şi de iluzii. Jurnalul, cel ce consemnează naşterea textelor, devine textul în care se alcătuieşte chipul […]
Prin “ A doua viaţă a lui Corto Maltese” Mircea Mihăieş împlineşte unul dintre cele mai remarcabile, erudite şi fecunde proiecte ale carierei sale critice. Hermeneutul care a navigat pe întinderile lui Joyce, Faulkner şi ale lui Raymond Chandler ancorează în ostrovoavele unde se află nava tainică a lui Corto […]
În casele pustiite cărările se pierd ca într-un drum de noiembrie târziu: doar cerul de plumb, dens şi opac, se întinde deasupra singurătăţii ce a copleşit zidurile cu atingerea ei spectrală. În casele pustiite orele rătăcesc în căutarea dimineţilor de demult, cele ce păreau fără de capăt: doar moartea se […]
Şi intrăm în toamnă ca într-o criptă funerară saturată de şoapte: octombrie se înfăţişează ca o pagină atinsă de mâinile celor morţi, delicat şi tandru, chemare a anilor duşi, convocare a memoriei ce ne bântuie, asemeni unui vânt de larg, visător. Şi suntem primiţi de toamnă cu îngăduinţa nostalgică a […]
