var. leggiero tot în italiană, desemnează (ușor) roluri lirice „ușoare” pentru soprane; bizar, ca exemplu tipic e dată Gilda. De subliniat însă că nu lipsesc în fapt nici interpretările leggero pentru tenori, cu mențiunea că lejeritatea nu înseamnă neapărat ușurință. Să o ascultăm deci pe Gilda cântând Caro nome, mai […]
desemnează în italiană o arie cu sonoritate tragică, de o tristețe profundă, din lat. lamentatio, jale, bocet, plânset. În mod firesc începem cu Monteverdi, cu Lamento della Ninfa, în (cel puțin) două variante. De la Cilea ascultăm Lamento di Federico, într-o interpretare de top. Nu putem omite tristețea lui Orfeu […]
termen muzical italian, definește o interpretare cu o mișcare înceată și amplă. Există consens în privința faptului că supremația în sfera largo o deține Haendel cu aria Ombra mai fu din opera Xerxes. Să audiem variante (una cu Valer Săbăduș al nostru) vocale și instrumentale (orgă). Vivaldi ne încântă auzul […]
chiar dacă adesea nu are nimic cu realitatea, probează încă o dată că în muzică, precum în poezie cum scria Horatius, e permis orice, în înțelesul nobil al expresiei. Marșul pentru ceremonia turcilor compus de Lully pentru „muzicalizarea” Burghezului gentilom a lui Moliѐre, rămâne o capodoperă rezultată din „descoperirea” Orientului […]
adică ziua, primește expresie muzicală în funcție de cele întâmplate. Poate fi înlăcrimată, Lacrimosa dies illa, după cum ne spune textul din Requiem. În aceeași compoziție mozartiană aflăm și ziua mâniei divine, Dies irae, când veacul se mântuie în scrum, Solvet saeclum in favila. Parcă mai convingător e Verdi. Până […]
(n.1825) devine în toamna aceasta bicentenar, în calitate de nemuritor. Ca atare succesul de care a avut parte în viața terestră continuă și azi. Cum se întâmplă uneori, apare câte un contestatar dar după dispariția fizică a compozitorului. Ajuns director al Operei din Viena, Gustav Mahler l-a primit în audiență […]
dincolo de sacralitate, reprezintă concomitent și un spațiu al muzicalității supreme. Între cele două există o relație firească după cum ne relatează Beethoven. Urma să aibă loc premiera unei compoziții beethoveniene, sub semnul întrebării totuși din punct de vedere acustic ( în catedrala din Salzburg , spre pildă, se atârnau […]
Cu câteva ocazii nefericite sugeram – e drept cam iconoclast – că uneori Creatorul devine invidios pe propria-I creație dorindu-și-o mai curând aproape de El decât pe pământ. Mezzo-soprana franceză Beatrice Uria Monzon a plecat surprinzător la 61 de ani, totuși greu de precizat unde, rămânând însă vocal pământeană. O […]
este Misa în Si minor BWK 232 compusă de Johann Sebastian Bach în 1749, ultima creație a genialului Thomaskantor. Simțindu-și parcă finalul pământean, Bach renunță la materna germană, canonică pentru forma sacrului pe care l-a slujit, abordând textul latin. Prin acest gest – rezultă din mărturiile compozitorului – , distanțându-se […]
în operă sunt tributare firesc mitologiei clasice și în funcție de preferințele compozitorului. La Wagner în Tannhaüser predomină erotismul vizibil și pe muntele lui Venus, sonor în aria zeiței. Simbolismul specific popoarelor barbare e redat divin în aria Casta Diva din Norma (iarăși… Netrebko). Diana apare foarte concretă la Offenbach […]
