în marea muzică sunt adaptate situației: pot genera un duet splendid precum în Lakmé. O probă de necontrazis: Netrebko și Garanča. Lucrurile se schimbă când Diavolul preia conducerea precum în Faust: florile nu rezistă intențiilor amoroase. Frumusețea florilor devine o minune la Ceaikovski  în Spărgătorul de nuci. Există însă și […]

în marea operă ia forme diverse în funcție de „combinațiile” doamnelor, nu întotdeauna reale. O trăsătură le este însă comună geloșilor: dorința de a ucide dusă la împlinire manu propria și nu prin  intermediar. În Un ballo in maschera finalul ar putea fi frumos mai ales că adulterul nu e […]

reprezintă în marea operă cel mai adesea elementul de echilibru, sobrietate și statornicie. Vom urmări câteva ipostaze: soția iubită (sposa amata) la Händel în Rinaldo; soția disprețuită (sposa disprezzata) la Vivaldi; soția nefericită (sposa infelice) la Donizetti în Poliuto; soția în statornică așteptare, cu deznodământ fericit, iarăși Händel cu Rodelinda; […]

este neîndoielnic îndemnul cel mai frumos și însuflețitor adresat credincioșilor creștini pe cale muzicală și nu întâmplător, căci se îndreaptă DEO, către Dumnezeu.  Cel care îi conferă sensul cunoscut azi în muzică este Sfântul Ieronim prin Vulgata: a scoate strigăte de bucurie, a jubila (în sensul frumos al cuvântului…), pornind […]

Iubirea divină se dovedește malefică, egoistă atunci când e în joc viața tinerilor căci. observa un roman „cei iubiți de zei mor tineri”. Vremurile s-au schimbat (probabil) dar adevărul nu. Scriam la moartea lui Dmitri Hvorostovski despre o posibilă gelozie a Creatorului față de propria-i creație. Și exemplele continuă. La […]

prin it. cantata din lat. cantare, a cânta până la a descânta, a vrăji (ceea ce va face barocul…), este o compoziție complexă cuprinzând arii, recitative, duete, coruri, formație instrumentală), iar în forma cantata oratorium,  bazată și pe un libret cu temă dramatică, are un caracter solemn. Începem cu minunata […]

din finalul marilor opere  mozartiene nu trebuie pusă pe seama libretistului (ar fi și ridicol în cazul lui Da Ponte…) ci în contul stupidei confuzii între planuri, uneori pe placul spectatorilor și al liderilor vremii. Ceea ce textul ar putea deteriora, „repară” geniul muzical al lui Amadeus. Să audiem cinci […]

formațiune simfonică de dimensiuni mai reduse, își trage denumirea din lat. camara (camera) definind o formă arhitectonică boltită; apoi cei retrași sub ea, muzicieni și alți oameni de artă. În Florența aflăm inițial muzica de cameră. Orice oraș care se respectă își stipendiază în timp o camerată, astfel că dintre […]

se  pot clasiciza în marea muzică; e drept, într-un număr  redus. Depinde cine e creatorul… Rolul lor pare a fi acela de a crea o atmosferă cât mai stranie cu atât mai mult cu cât trimit la o altă lume. Primul și foarte  convingător este, Carl Maria von Weber. Invocarea […]

\Astăzi îi voi lua apărarea vestitului compozitor Antonio Salieri (18 aug. 1750 – 7 mai 1825) care, pe nedrept, e tratat ca un personaj negativ. Desigur, umblă o mulțime de povești despre relația dintre Salieri și Mozart (27 ian. 1756 – 5 dec. 1792), cu care a fost contemporan, iar […]