Citește-mi, bine-n- țeles, că Winne- tou, nu și nu, ca și acu-   mularea blugilor pe drumul rugilor, adio vara-și când ia și Caraș!

Modestia e tăcută și are gust de tei. Nu m-am gândit nicio secundă că ideea asta o să-ți placă atât de mult. De obicei nu mă gândesc la tine. Sau, când mă gândesc la tine, de fapt mă gândesc tot la mine, gândindu-te pe tine. O las baltă. Ieri am […]

Cerul dimineții pictează tot ce e în mine.  În jur : marginile, pardoseala, povara Singură ca piatra. Iambii devin șuvoi. Gheara numerelor se întinde  Pe zilele închise și rotite, Mai abitir decât veacul.  În fiecare zi, seară , dimineață Sinele e Steaua Polară. Mut atomii în grădina cu flori . […]

Inimă tristă ca un măr fără conținut ca un diamant putrezit ca un defibrilator încuiat în întuneric   conectat la aparate ptivesc punctul verde care urcă și coboară pe ecran: este viața mea linia care trece prin palmă ca o amintire dintr-o geometrie sălbatică   am rătăcit destul ca să […]

Apărut în a doua jumătate a secolului trecut, romanul „Un veac de singurătateˮ al scriitorului columbian Gabriel García Márquez ( Ed. Rao, București, 2002, trad. Mihnea Gheorghiu ) a reușit să străpungă, într-un timp record, bariera criticii și să se înscrie pe voluta unui succes editorial enorm. „Un eveniment literar […]

Asta ne-ar mai trebui: O inimă de piatră ascultată cu un stetoscop de lemn   Vine noaptea ca întunericul în parabolele cu orbi spaimele noastre dorm pe rînd să nu se stingă focul pînă la vizita medicală   dimineața  spaimele noastre ne macină cafeaua ne așteaptă cu ziarul citit cu un […]

În fiecare dimineaţă de aprilie, o ceaţă groasă, murdară începea să crească, să-şi lărgească pădurile de abur  tot mai departe. După obicei, fiesta de San Marcos le aducea muntenilor cantabrici pedeapsa întunericului şi a ploii cu bobul subţire – pe străin, însă, vremea aceea îl lua prin surprindere, încă. Furgoneta […]