Poemul săptămânii: Irina Nechit

Irina Nechit s-a născut pe 1 ianuarie 1962, la Antonești, Cahul, în URSS (astăzi Rep. Moldova). Absolventă a Facultății de Jurnalistică a Universității de Stat din Chișinău, Nechit se afirmă încă din anii ’90 ca jurnalistă, poetă, traducătoare și dramaturg, debutând în volum după desprinderea Republicii Moldova de Uniunea Sovietică, în 1992, cu Șarpele mă recunoaște. Prin scriitura sa suplă și rafinată, definită destul de clar încă de la debut, este imediat înregistrată ca unul dintre poeții postmoderni basarabeni eliberați de scoriile unei scriituri taxate în România multă vreme ca anacronică, precizându-și cu fiecare nou volum de poezie și teatru (în ciuda unei poziționări mai degrabă discrete, sau excentrice, în „câmpul literar” românesc din Moldova) personalitatea imposibil de neglijat.

Volumele sale de poezie, Cartea rece (1996), Un viitor obosit (1998), Gheara (2003), Un fel de liniște (2006) și Copilul din mașina galbenă (2010), antologate în recenta Un om de succes și alte pierderi (Prut internațional, 2018), cu douăsprezece poeme inedite, precum și cele de teatru, Godot, eliberatorul (1999), Proiectul unei tragedii (2001), Maimuța din baie (2006), obligă (numai de ar mai exista în sistemul literar românesc astfel de obligații sau de emoțiuni spontane), mai cu seamă prin prisma recentei sale antologii de bilanț, cu un titlu atât de asumat autoironic, Un om de succes și alte pierderi, la reconsiderarea Irinei Nechit, alături de Ruxandra Cesereanu, Rodica Draghincescu sau Judith Mészáros, ca una dintre cele mai rezonante și mai actuale autoare ale generației ei.

Mașina galbenă

Primii fulgi cădeau lin, iar eu il visam pe tata
la volanul maşinii sale
Se făcea că mergea cu viteză mare,
la o curbă automobilul a lunecat în prăpastie,
din ochi mi s-au prelins lacrimi somnoroase,
dar tata a deschis brusc portiera,
a sărit la timp,
a scăpat cu viaţă

Noaptea asta a nins la Ventspils,
dimineaţa e mai multă lumină în cameră,
încă mai fulguie încă mă ustură ochii
din cauza lacrimilor
pe care nimeni nu mi le-a şters pe întuneric
Piaţa albă soborul alb grădina albă
îmi par atat de departe,
că nu voi indrăzni să ies pentru a lăsa urme
pe albul acela

Nişte băieţi cu capetele descoperite
fac bulgări din prima zăpadă,
boţurile albe zboară păstrând o clipă
căldura mâinilor goale,
apoi se lovesc de spinările adolescenţilor,
se despică în bucăţi în fărâme în steluţe

Întâmplător bătaia cu bulgări are loc
sub îngerul de sârmă
Un pescăruş aterizează pe horn uitându-se atent
în toate părţile
Azi a nins pentru prima dată
şi l-am visat pe tata gonind pe o şosea şerpuitoare
De fapt îi placea să meargă încet cu maşina lui galbenă,
să admire peisajul prin parbriz
A plecat în pământ iarna trecută

De o sută de ori am putea vedea prima zăpadă
dacă am trăi o sută de ani

din volumul Copilul din mașina galbenă (2010)