Să te trezești copil sub fagi, Într-o poiană de demult, Să nu mai știi cum ai ajuns Și nici de unde ai plecat, Fiindcă-nainte și-napoi, Nu se mai face niciun drum; Să ai doar foșnetele-n jur, Sclipirea cerului prin crengi Și ondularea ierbii-n vânt; Să fii atunci și să nu […]

Cum e să fii-n afara ta Și să te vezi din depărtări, Ca pe un peisaj neclar De care încă ești legat? Cum e să treci fără contur Prin mări de gânduri ce cuprind Tot ce a fost și ce va fi, Plutind în duh ca pe un val? Nu […]

Să stai în beznă până începi să fii o rază, În miezul strălucirii să te îmbrace umbra, Tristețea să te umple de-o bucurie stinsă, Să te încânte golul, când îți jelești izbânda, Să sapi în deznădejde până dezgropi speranța, Să vezi in urâțenie coșmarul frumuseții, Blândețea liniștirii să facă să […]

Poemul scris se șterge-n timp, Apoi și numele se stinge, Dar eu revin, când tu te uiți La norii care umplu cerul Cu amintiri din alte vieți. Chiar dacă n-ai cum mă cunoaște, Vântul și ploaia îți aduc Atâtea murmure prin care Auzi ceva numai al meu. N-ai cum să […]

Cum stau și cum mă tângui că e toamnă, Copacul de la geam se întristează Și-ncepe să se scuture de păsări, Umplând cu pene stinse înserarea. Mă uit cum se topește-ncet lumina, Cum sunetele-n stoluri se destramă Și golul ca o haină mă-nvelește, Dar dincolo de nimeni e un înger…

În dup-amiezile de toamnă, Bunica mea pleca de-acasă Și cobora trotuaru-n pantă, Până se apropia de stație. Acolo se suia-n tramvaiul Care ducea până la margini. Se așeza pe-un loc la geamul Pe care se uita, tăcută, La străzile în perindare, La pomi, la așezări de-o clipă, La trecătorii fără […]

S-au împlinit pe 3 octombrie, anul acesta, 45 de ani de la moartea distinsului filozof, poet şi critic de artã Ştefan Neniţescu. Mare parte din prodigioasa lui operã a rãmas necunoscutã, singurele cãrţi apãrute în timpul vieţii sale fiind câteva volume de poeme: Denii, Ed. Sfetea, 1918, Vraja, Ed. Colecţia […]

Dacă ți-e frig, ți-e frică ori nu știi Pe unde s-o mai iei, eu îți ridic Troiță de cuvinte, la doi pași, Unde să stai, ca să te liniștești Și să respiri, până începi să vezi Unde te-ar duce dorul veghetor. Nici n-ai plecat și totuși ai ajuns Unde voiai […]

Ea-nchide ochii și Îi spune: – Întinde-mi, dincolo de lume, O cale să ajung la Tine, Însă pe drum, ține-mă bine, Să nu mă rătăcesc de frică. – Maică bătrână, maică mică, Hai să te pun în scutul moale, Ca pe un prunc, din cap la poale, Și să te […]

Dac-aș avea un cal pe lume, Un vultur să vegheze cerul Și-o mreană pâlpâind sub ape, Le-aș slobozi, ca împreună, Să iscodească pentru mine Locuri în care n-aș ajunge. Dar s-ar întoarce vreodată Vulturul cal sclipind a pește Să-mi stingă dorul de departe, Ori m-ar fura și m-ar da pradă […]