Te văd pe marea de opal Și mă arunc în scris pe ape, Cuvintele ca niște clape Se-aștern sub pașii mei pe val. Ce muzică îmi umple gura Acum când, Doamne, iată vin, Cu dor adânc să mă închin, Fără să-mi tremure făptura? Numai că scrisul ce m-a dus Până […]

Oriunde-as fi, un dor de ducă Mă suflă-ncet în patru vânturi, Și ca un puf de păpădie, Mă-nalț în aer, răvășită. În zborul meu de migratoare, Colind pe crengi, o iau sub frunze, M-așez pe-o haină care umblă, Ies pe ferestrele deschise. Nu știu ce-aduce priponirea De-un singur loc, nicicând […]

Acum piesa se-ncheie Cu o încremenire, Cortina-ncet se lasă În ropot de ovații. Ieși în foaier pe gânduri, Întrezărind bizarul Ce-ncepe în culise: Actorii-și șterg machiajul, Își leapădă costumul, Își pun hainele proprii, Scrutându-se-n oglindă, Însă rămân ca tine Captivii-nchipuirii Care-i împarte-n roluri Și le dictează replici Ademenind mulțimea Ce […]

Căruța trasă de-o mârțoagă Opri pe seară-n fața porții Și omul descuie în curte Lada de lemn, cea ponosită, Făcându-mi semn să mă apropiu. Când mi-a deschis-o, dinăuntru, Am început să scot dantele, Rochii, eșarfe și costume Din țesături demult uitate, Pene de struț, manșoane fine, Și pălării împodobite Cu […]

Cum paloșul din basme Se-ntoarce să se-arate Cu mult timp înaintea Viteazului, acasă, Asemeni se întâmplă Când scrisu-ntrece viața, Imaginându-și spectrul Celor ce stau să vină. Creezi. Ce ți se-așterne Pe foaia de hârtie Iese din străvechimea Întinsă pân-la tine, Făcând din născocire Aducere aminte. Totuși, când te ajunge Din […]

De-atâta vreme mă ascund, Nădăjduind să mă găsești, Însă acum, de la un timp, Când Te aud, la nici doi pași, Tare aș vrea să Te prefaci Că încă nu mă poți vedea Cum stau pitit să Te aștept Și mi se face tot mai frig

Mergea de-o viață întrebând Unde era Împărăția. Unii spuneau că-i mai departe, Alții-l nelinișteau zicând C-ar fi trecut prin ea în grabă, Demult, fără să fi știut. Când l-a înconjurat deșertul, S-a-ntins pe spate în nisip, Având în față numai cerul, Și cum stătea cu ochii duși, I-a nălucit că […]

Dacă timpul Crăciunului e de obicei învăluit de blândeţea iernii şi a zăpezii, Învierea aduce o eleganţă unică în natură, care ne ajută: ieşim din mocirla şi frigul lunilor februarie martie, străzile se umplu de muguri şi primele frunze, chiar dacă mai e frig ştim bine că e ultimul frig. […]

Când am pătruns, pe la amiază, În catedrala părăsită, Intra prin geamurile sparte O forfotă de păsări albe: Se răspândeau furând în aer Statui și chipuri din icoane, Coloanele băteau din aripi, Se unduiau în fâlfâire, Se preschimbau în stol de șoapte, Și rămâneau în așteptare, Lăsând zidirea să-și ia […]

Când stau de veghe, se aprinde O flăcăruie înăuntru Și-n jurul ei se-adună tainic Un cor de glasuri nevăzute, Ce-ncep suind să se-mpletească În țesătura unei muzici Care mă face cristalină Și tot ce-ating atunci cu gândul Înmugurește să-mi răspundă, Învăluindu-mă în verde.