Cei de demult, cei care înălţau casele din ale căror ziduri fumul amintirilor se ridica ca un caier parfumat, nu îşi închipuiau nici durerea şi nici jalea. Cei de demult, cei care întârziau în amiezele peste care se aşternea un cer al nostalgiei provinciale, nu îşi închipuiau nici vuietul aspru […]
Şi ce putea fi mai aspru şi neiertător decât acest destin al profesoarei suplinitoare chemate să predea în comunism limba rusă, cea mai neiubită dintre limbi ? Şi ce putea fi mai aspru şi neiertător decât acest destin al profesoarei suplinitoare chemate să înfrunte, cu fragilitatea ei tenace, pe cei […]
Secolul XX românesc începe cu adevărat în martie 1906, în piaţa Teatrului Naţional din Bucureşti, acolo unde lupta pentru limba română, instigată de Nicolae Iorga, coboară în stradă. Oricât de modest în aparenţă, acest incident marchează o trecere a Rubiconului. Violenţa urbană, până atunci legată de ciocnirile de partide din […]
Acest jurnal al dragostei şi al despărţirii este o istorie a privirii: a acelei priviri care, despărţite de lumea concretă, ia în stăpânire domeniul de şoapte şi de mişcare al amintirii, spre a se cufunda în adâncul de uitare ale unei ape ce nu mai cunoaşte odihna. Pentru această privire […]
Preambul – „Sub acoperire” Din piesa lui Havel, Largo Desolato, care face cât un tratat despre Puterea celor fără putere, nu poți să nu înțelegi, uimit, un lucru : Curajul este fața exterioară, cea întoarsă, cu sau fără voie, spre public, a Fricii ; preluată de el și transformată în […]
Iar atunci când închidem ochii, spre a visa împreună, adâncindu-ne în marea de cristale parfumate a dorului, ceea ce se iveşte, miracol plăpând, în faţa privirii noastre eliberate este acel Focşani al grădinilor care ne-a fost casă şi port, amândorura. Căci doar în acest Focşani al nervurilor vegetale mai putem […]
Este imposibil să stabilesc, fie și aproximativ, când anume am observat că în limba română există două variante ale rugăciunii „Tatăl Nostru”. Deși diferența între cele două variante se referă numai la câteva cuvinte, mărturisesc că am fost intrigat și îmi doream să găsesc o explicație privind această diferență. […]
Crăciunul este o pagină albă din caietul elevului care am fost: literele stângace se adună, visătoare, pe un portativ atins de mâinile delicate de umbre. El este un desen al norilor nopţii, contemplat de ochii fiinţei unite care suntem, acum- singurătatea mea pământească cunoaşte plăpânda consolare a comuniunii cu duhul […]
De treizeci și doi de ani, deja, asociem sărbătoarea Crăciunului cu comemorarea/aniversarea Revoluției. O datorie de memorie pe care nu o putem eluda, cu niciun chip, așa cum nu putem eluda datoria de a reîmprospăta amintirea ei tot mai palidă și mai îndepărtată, riscând să devină, vai, formalitate, străduindu-ne să […]
Dacă n-ar fi decât acesta secretul lui Virgil Ierunca pe care autoarea ni-l dezvăluie, chiar că nu m-aș fi apucat să scriu. Dar sunt și altele. De pildă, acest „poet al prafpulberismului” nu se cunoștea, chipurile, destul, ca să știe că era un om credincios. El s-a socotit toată viața […]
