Poștașul circula prin cartier cu bicicleta. Nu o lega niciodată. Toată lumea îl cunoștea, chiar dacă unele persoane nu primiseră niciodată scrisori, reclame, vreo înștiințare, amenințare, somație de la fisc, extrase de cont de la bancă sau orice fâșie de hârtie împăturită în grabă și vârâtă într-un plic ștampilat, cu […]
Povestea imaginată este plasată, ucronic, într-o Anglie alternativă a anilor ’80. Similar procedează Kazuo Ishiguro în „Să nu mă părăsești”. Ambele ucronii explorează, simultan, aversul și reversul progresului tehnologic. În romanul lui Kazuo Ishiguro, omenirea a eradicat definitiv bolile și a amânat degradarea firească a corpului uman printr-o invenție perversă: […]
Deși anumite teorii ale conspirației vădesc fie prostie, fie paranoia împerecheată cu incultura, nu pot să cred că bombardamentul la care suntem supuși anual, anotimp de anotimp, până la „zi de zi de zi”, cum îndeamnă un medicament pentru prevenirea stărilor cardio-vasculare, ar fi tocmai întâmplător; se spunea în revolutul […]
În luna iulie era ziua de naștere a lui Nicu. Și, făcând o mică socoteală, realizez că pe 1 ianuarie 1960, când a venit la noi la masă, avea 47 de ani. Vizita lui, de care-mi aduc foarte bine aminte, e menționată în „Jurnalul Fericirii”(Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1997), […]
Dormisem puțin, nu mâncasem aproape nimic și aveam, bineînțeles, emoții. Cafeaua cu 2 lei de la aparat nu ajutase deloc. Chiar dimpotrivă. Aveam emoții pentru că în dimineața respectivă urma să prezint o lucrare în cadrul conferinței ALGCR care se desfăşurase la Sibiu. Era însă și prima dată când aveam […]
Cum arată literatura în clipele în care este desfigurată de pecetea infamiei? Cum se înfăţişează un text în momentele în care autorul alege să elogieze crima de stat şi să înalţe un arc triumfal sub ale cărui coloane să mărşăluiască, entuziast, tiranul şi complicii săi? “Drum fără pulbere”, ofranda epică […]
Ceea ce era digitală oferă radicalismului prometeic este sinteza dintre exaltarea ideologică şi sofisticarea tehnologică. Proiectul instituirii unui discurs unic , al unui discurs progresist emancipator capătă, în fine, chip. Era digitală oferă experimentului utopic un câmp de manifestare mai vast ca niciodată. Alternativa la adevărul revelat şi răspândit cu […]
„În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului” de Vintilă Mihăilescu este, înainte de toate, o carte necesară, scrisă fără strop de autocompătimire, ceva intermediar între jurnal, eseu, căutare antropologică/filozofică/sociologică/psihologică a unui răspuns suspendat. Punct de plecare: epifania negativă, spaima spaimelor, inomabilul verdict. Boala determină bruiajul identității, ruptura de nivel, […]
Motto din Pindar: „O, suflete al meu, nu năzui la viața nemuritoare, ci epuizează domeniul posibilului”. Premisa absurdului este un dezgust vag față de lume, o stare de greață la nivelul conștiinței. Înstrăinarea&sentimentul că lumea este ostilă umanului poate declanșa evidența absurdului, care îl poate transforma definitiv pe omul cotidian […]
Dacă vrei aş putea jupui încet de tot cu mişcări lente cu unduiri lascive pielea cu puf de piersică de pe sticla ferestrelor în beciul casei bătrâneşti ar rămâne doar pulpa luminii un adevărat festin Dacă vrei şi numai dacă vrei am putea sta o zi întreagă nemişcaţi şi grei […]
