De curând, Cartea Românească Educațional a publicat un volum mixt de reflecții semnate de Mircea Eliade: lucrarea lui de licență, dedicată Filosofiei Renașterii, respectiv Itinerariile italiene, călătorii din anii 1927-1928. Deși avem așteptarea de a găsi o lucrare de nuanță scolastică, teza de licență a lui Mircea Eliade e, mai […]
De curând, Editura Cartea Românească Educațional a publicat ultimul roman al Oanei Șerban, „ANII 44”. Un extras din primele două capitole ale romanului ajung la cititori prin intermediul revistei LaPunkt. ENCICLOPEDIA CELOR MORȚI LA 44 Anii ’44. Anii crizei. Armata Roșie înaintează în primele zile ale lui ianuarie. La […]
Toate categoriile sociale, oameni de afaceri şi filosofi, ignoranţi şi înţelepţi, politicieni şi teoreticieni, burghezi şi proletari, au fost cuprinşi de panica incertitudinii. Nimic nu mai pare sigur, totul este fluid, orice are un caracter de înspăimântător provizorat: ideea că şi viaţa noastră, cea de toate zilele. (A. Dumitriu) […]
La ce bun poeți în astă lume? Pentru că poezia e terapeutică. Pentru că dacă există o sublimare a toanelor de care suferim, atunci ea e posibilă în versurile care dau carne și oase amintirilor noastre. Pentru că într-o lume a narațiunilor excesive, solitare și prea puțin solidare, poezia e […]
Marea istorie a ustensilelor începe cu locul în care ești zămislit și, în mod dezirabil, te stingi. Patul. I-ar fi luat puțin lui Heidegger să scrie o astfel de istorie. Dar ideea poate face, în glumă, obiectul unei cărți de autor pentru aceia care nu merg cu gândul prea departe, […]
28 pe 28. Cifrele nu spun nimic însă despre ce face ca acești 28 să fie cei mai curioși din toate zilele de 28 Decembrie. La începutul acestei istorii personale, de foarte timpuriu, am învățat că blândețea lui Dumnezeu se ghicește prin întâlnirile fericite și oamenii pe care ți-i scoate […]
SCRISOAREA CELUI MAI VECHI PRIETEN CARE NU POATE SCRIE, DAR VINDECĂ SINGURĂTĂȚILE Eu pe tine te știu de când erai copil. Și eu eram copil. Am copilărit împreună. Te trezeam dimineața, cu zgomot, cu isterie, cu alergătură. Mă țineam după tine, în baie, cât făceai duș, în bucătărie, la cafea, […]
Când a scrie e harul de pe urma căruia nu ți-ai câștigat nicio fericire de la viață, vrei să îți repudiezi natura și obiceiurile. Asta înseamnă să te irosești, la prima vedere. Să vezi că tot ce scrii se reduce la o vorbă pe care cei mai mulți o aud, […]
Am dat deunăzi – printr-o teribilă ironie a sorţii – de un fragment pe care Sartre îl închinase lui Simone de Beauvoir. „Tu eşti pentru mine relaţia necesară. Toţi ceilalţi sunt întâmplători”. L-am regăsit într-unul din cele mai nimerite momente, când încercam să reiau firul unor poveşti din ultimul timp, […]
Umbla o vorbă de duh că în război și în dragoste e permis orice. Nimic mai neplăcut pentru cei care îmbrățișează viața prin legi morale. Unde sfârșește, în mod firesc, libertatea mea? „Acolo unde o încalc pe a celuilalt”. Până unde îmi pot întinde libertatea într-ale inimii? „Până acolo unde […]
