Singur
Bătrânul e copilul Care şi-a pus deoparte Mai multe nopţi şi zile, Cu care să se joace. Dar când ridică ochii, Se pomeneşte singur, Lăsat, ca niciodată, De capul lui, în casă. Nu îl mai cheamă nimeni La masă, iar pe urmă, Nu-i nimeni să îl culce, Şoptindu-i: „vise line!”







