Ar fi atâtea lucruri încã De care-aş vrea sã mã apuc, Dar rândunelele se duc Şi toamna e tot mai adâncã. Las scrisul vraişte, legãmântul, Caut spre ceruri ca nãuc, Cãci rândunelele se duc Şi –mi fuge de sub tãlpi pãmântul. Mai am rãgazul, poate, iatã, La bun sfârşit sã […]
Ca să pot pune ferm piciorul Pe drumul care nu mă pierde, Îmi iau drept călăuză dorul După ceva ce nu se vede. Să înțeleg ceea ce caut, Mă încordez s-aud chemarea Acelui timbru, ca de flaut, În care se ascunde marea. Iar dacă, în sfârșit, aș scrie, Vrând să […]
M-aplec să scriu. Pe foaia albă Doarme un înger ca zapada. Aş vrea să-ncep. Cu ce cuvinte Să vin ca să nu-i tulbur somnul? Pe când ating sfios hirtia, Simt bucuria unei linişti Care mă curaţă de gânduri, Până mă face transparentă. Dar îngerul deschide ochii Şi, ridicindu-se în aer, […]
Văzut de sus, din departări, Sufletul pare-un continent De amintiri şi reverii, Având în juru-i mări de somn În care gândurile cad Şi se rasfiră până pier. Dar de s-au dus – vor reveni: După un val ce ţi le ia, Alt val le-aduce în ecou Aşa cum nici nu […]
Alină-mi paşii către Tine Şi fă-mi o punte din prăpastia Pe care frica o deschide În calea mea, pe negândite. Cheamă dihaniile ascunse În văgăunile din minte Şi îmblânzeste fioroşenia Ce mă pândeşte dinăuntru. Aprinde, Doamne, o lumină În bezna care mă-nconjoară, Să pot vedea în deznădejde Urcuşul către liniştire. […]
Am mers la colindat din bloc în bloc Şi am sunat prelung la interfon, Dar nimeni n-a rãspuns, nici n-a deschis. Pe cer trece o stea cãlãuzind, Lumea se uitã însã pe mobil, Ori la vitrinele cu cozonaci. Aprind o lumânare sus, la geam Şi-ncep sã legãn noaptea, ca pe-un […]
Mergeam ca o cãmilã prin deşerturi, Ducând necunoscutul în spinare, Când am simţit sub paşii arşi rãcoarea, A înflorit în aer o mireasmã, Semn cã mã apropiam domol de Tine. Acum cã am ajuns, mi-atât de bine, Nici o povarã nu mai duc în spate Şi sunt de capul meu, […]
Pe când mergeam prin noaptea rece, Am desluşit într-o băltoacă O pâlpâire, o chemare Ş când m-am aplecat să aflu, Am dat în apă de-o brăţară Care avea culoarea lunii. Am şters-o de pulpana hainei, Mi-am prins-o de încheietură, Iar, ea, atunci, m-a tras de mână Într-o-ncăpere din vechime, Unde […]
Dacã rãstorn în iarbã coşul minţii, Acopãr pajiştea cu poame-gânduri Şi iedera visãrii reaprinde În pomii stinşi foşnirile pierdute. Iar dacã vii, ademenit de izul Ideilor care mustesc în preajmã, Te poţi sminti, gustându-le savoarea. Începi sã crezi cã sunt doar ale tale Aripile ce spintecã vãzduhul, Când pasãrea iluziei […]
Povestea lui Andersen dramatizează relaţia dintre îmbrăcămintea oficială şi precaritatea trupului gol care antrenează o serie de implicaţii specifice unui dublu joc estetic şi politic de mistificare şi ocultare a dezvăluirii. Împăratul va fi luat în posesie de hainele cele noi care, aşa cum promite titlul, vor deveni protagonistele istorisirii. […]
