Intrând în codru, feciorul trece cu repeziciune de la polul a fi la polul a avea, figurat epic de cele trei întâlniri cu Spânul. În vorbele mieroase ale ispititorului, aparenţa simuleazã esenţa, golul se substituie plinului, ondularea serpentinã a limbajului promited dreapta ieşirii din labirint. Tocmirea slujitorului e pasul cãtre […]
În basmul lui Ion Creangã, întoarcerea în timp este figuratã de.traiectoria spiritualã pe care eroul o are de parcurs. La capãt, el va ajunge sã devinã ceea ce este, adicã alesul, în contrast cu ceilalţi, sortiţi sã fie ceea ce devin, sub impactul vremelniciei. “Amu cicã era odatã într-o ţarã […]
Manole se-afundã-n pãdure, lãsând oraşul cenuşiu în urmã. Pe când mergea la voia întâmplãrii, pe cãrãrui întortocheate, zãri deodatã, printr-o rarişte de brazi, acoperişul înegrit al unei aşezãri ascunse sub coama dealului din apropiere. I se pãru ciudat cã el, care ştia ca-n palmã locul, nu-l desluşise pân-atunci. Se apucã […]
Ioan Stanomir: despre Imaginaţia speranţei. Poteci spre Dumnezeu O carte ivită din dialog este o carte vie, una în care vocile comunică și se întrepătrund, oferind imaginea ideilor în construcție. O carte născută din conversație este, adeseori, mai mult decât un moment salvat timpului. Ea este un autoportret polifonic, o […]
Cum ne-aplecam pe foaia albă, Să ne aflăm imacularea După atâta năruire, Cuvintele au prins să ningă, Peste vacarmul trist al lumii Dând discordanţei o cadenţă. Neliniştile, îndoiala Se unduiră-n melodie, Lung nestematele din sunet Luciră limpezi în auzuri Şi respiraţia regăsită A fost ecoul unei muzici, Care-şi cânta dumnezeirea.
Pe geamul larg deschis Veni din întuneric Suflarea unui suflet Aproape de obraz. Eşti tu absentă soră Ori tu – frate pierdut? Nu ne e dat pe lume Să ne aflăm la chip. Dar în singurătate, Când duhul n-are nori, Vă simt în nevăzutul Pe care îl respir.
A mai plecat un stol de fraze, S-a scuturat din versuri sensul, Cad file albe dintr-o carte. O iau pe plaja de hârtie, Unde fantastice cuvinte Şi-au început dezagregarea: O scăpărare de silabe, O întrerupere de linii, Apoi doar semnul în schimbare – Dar cât de dens se face punctul […]
O boare de departe Pãtrunde-n scrisul meu Şi mintea mi se umple De foşnete adânci. Larg foaia se deschide, Asemeni unei porţi, Sã lase înãuntru Suflarea din vechime. Dar mi se face fricã De tot ce-ncep sã simt Şi ca sã scap din mine M-ascund în Dumnezeu.
O pălărie verde, Cu flori de catifea, Zbura luată de vânt, Mănuşile brodate Trecură printre trestii Şi rochia – numai voaluri – Se oglindi în lac, Dar ochii melancolici Şi zâmbetul absent Veneau parcă spre mine, Sub crengile pictate, Să-şi dibuie prezentul. Cine eşti tu? rosti Adolescentă, gura Când mâinile […]
Prea singur fiind, fãcu un înger Care sã-i ţinã cald în cer; Cum îngerul n-avea pe nimeni, El îi umplu vãzduhul gol De-atâtea zboruri cã un înger Ieşi din conul unui stol, Visându-şi sã planeze singur. Abia desprins, cel despãrţit Trãi pustiul dinainte, Iar cel rãmas, umbrit în har, Se-nconjurã […]
