Dupã minute de-ncordatã aşteptare, uşa-ncãperii se dãdu în lãturi şi doamna Ene, profesoara de românã, însoţitã de trei bãrbaţi în haine negre, pãşi solemnã înãuntru şi se opri cu ei în mijloc. Ne-am ridicat cu toţii. Am rãmas în picioare pânã când ni i-a prezentat pe fiecare. Aveau nume pompoase […]
În ajunul Crăciunurilor de demult, casa începea să se umple de mister. Bunica mă ruga să merg în vârful picioarelor şi să vorbesc în şoaptă pentru că zgomotul putea speria aluatul pe care ea îl închinase şi îl pusese la crescut, într-un lighian acoperit cu şervet gros şi aşezat pe […]
Aş vrea sã mã înalţ pânã la cer, Sã mã rãsfir şi sã mã rãspândesc, Visând la nesfârşit cã Te-aş gãsi. Te caut în departe, însã Tu M-aştepţi acasã, în cerdacul gol, Dar când mã-ntorc cu gândul înapoi, Tu eşti deja plecat în patru zãri. Mai bine-ar fi sã stau […]
Când eram micã, mã-ncânta să trag sertarele mãsuţei de toaletã din camera Mananei, bunica mea maternã, sau să deschid larg uşa dulapului ei de haine, ca sã descopãr taina dinãuntru. Deasupra raftului cu aşternuturi albe, frumos împăturite, se mai afla unul inaccesibil, unde întrezãream caietul şi minunata lui copertă de […]
Într-o seară, pe la mijlocul anului 1965, tatăl meu, Dinu Pillat, mi-a vestit cu un aer enigmatic că a doua zi urma să vină la noi în vizită un haiduc în toată puterea cuvântului. Când s-a deschis uşa, a apărut în faţa ochilor mei uimiţi un uriaş frumos, cu pas […]
Pe 19 noiembrie 1921 a venit pe lume Dinu Pillat. S-a nãscut într-o familie de elitã: tatãl (Ion Pillat) – poet, mama (Maria Pillat-Brateş) – pictoriţã, unchii materni (Ionel, Vintilã, Dinu Brãtianu)– politicieni de prim rang, mãtuşile (Sabina cãsãtoritã Cantacuzino şi Pia Brãtianu, cãsãtoritã Alimãnişteanu) – scriitoare. Atmosfera rafinatã a […]
Se întâmplă uneori ca din cărţile de mult citite să se desprindă câte o frază, câte un poem care te învăluie deodată ca un eu pierdut. O parte din tine, somnolentă până atunci, tresare, intră în rezonanţă cu sufletul răspândit în litere şi mintea ţi se umple de muzica departelui […]
Al cui e sufletul acesta Ce fâlfâie în întuneric Şi mi se cuibãreşte-n palmã? Ba nu… îl simt cum mã-nconjoarã Cu negrãita lui iubire Şi mã fac micã de sfialã. Dar el mã prinde şi m-aşeazã În sine însuşi, ca în cuibul Din care mã credeam cãzutã. E-atâta linişte-nãuntru, Încât […]
Îmbracã-mã-n cuvinte Şi fã-mã nevãzutã, Mi-e dor sã fiu purtatã Pe foile nescrise, Sã mã avânt în albul Care acum viseazã, Ca zmeul de hârtie Ce uitã cã o sfoarã Îl leagã şi îl ţine Între pãmânt şi ceruri.
Hai să ne luăm la revedere De la luminile din frunze Care mai ard încă pe ramuri. Hai să petrecem cu privirea Ultimul stol ce umple cerul De-o nostalgie fără margini. Să rascolim din nou cu paşii Prin vraful foilor de aur, Ca foşnetul să ne aline Dorul năprasnic de […]
