Se apropia pe nesimțite, Se furișa printre veșminte, De cum puneam pe mine haina, Mă lua un frig ca de mormânt. Spațiul treptat se îngustase, Abia puteam să mai respir, Iar înăuntrul minții mele, Era un pod de vechituri În care n-aveam loc să intru. Din cînd în cînd, pentru […]
M-a pasionat să intru În vechi fotografii Și să mă prind de mână Cu cei îndepărtați. În camere și curți Ce nu mai sunt pe lume, Bunicii mei copii M-au luat cu ei în jocul „Pe unde v-ați ascuns?” M-am odihnit sub brazii Pictați într-un tablou De mama, în vacanță, […]
Cum adormisem sub copacii În care scăpăta lumina, Au început să cadă frunze De bun rămas, cu foșnet palid, Acoperindu-mă pe-ncetul, Pân-am fost una cu aleea Pe care nu trecuse nimeni.
Sunt nopți în care cerul E ca un cimitir În care scânteiază Un val de lumânări. O iau în sus cu ochii Prin negrul licărind, Însă cu cât m-apropii, Luminile dispar Și trec pe lângă astre Care miros a fum. Poate că Învierea Se vede doar de jos
Ziua de azi, clipa de-acum Se înfășoară- nsingurate Și -ncet în sine se închid, Până când timpul le va coace. Din crisalidă, mai târziu, Va răsări o zburătoare Care ne vine de demult. Dar cât de nouă e minunea Aripilor ce se deschid, Vestind vechimea care-ncepe!
Pe cînd mergea confuz prin parc, Nepricepînd ce i se-ntâmplă, L-a luat de mână un copil Și l-a condus până la banca Unde stătea o doamnă-n gri. – Bunico, hai să-l luăm acasă Pe bietul om! -Dar ce-a pățit? – Nici nu mai știe cum îl cheamă Și nici de […]
Să nu poți adormi, Scăpând pentru un timp Din nume și contur, Să nu te liniștești, Topindu-te in vag, Până cînd îți dispari, Pedeapsa de-a fi treaz, De-a nu te mântui, Uitând de tine-n somn…
Cãci vine Ceasul şi-acum este, când Te apropii, fãrã veste, şi nu mai am unde m-ascunde. S-o iau la fugã? N-am scãpare. Mi s-a fãcut o fricã mare De Judecata de pe urmã. Dar, Doamne, Tu cobori în mine, ca raza Stelei din vechime, sã mã-mblânzeşti şi sã mã aperi. […]
Nu mai citesc, nu mai pot scrie, De ce-aș vorbi cu cineva? Mobilul a sunat o vreme, Apoi chemările s-au stins. Din casă ies pe înnoptate, Și-n întuneric mă-nfășor, Să nu îmi recunoască nimeni Mersul gîngav de somnambul. Mă las dorit numai de umbre, Din calea razelor m-ascund, Mă înspăimântă […]
Te-ntorci dar niciodatã Nu-mi pari a fi acelaşi, Te schimbi la chip, la umblet, Numai cã eu te dibui Sub orice-nfãţişare. Îţi recunosc privirea Venitã de departe Şi zâmbetul ce iese Ca soarele din ceaţã. Printre atâtea glasuri Disting o inflexiune Şi timbrul vocii tale, Plutind pe sub cuvinte, Mi-atinge […]
