Casa copilăriei mele a aparţinut bunicii materne, Ecaterina Filipescu, rămasă singură, după arestarea soţului ei, în locuinţa pe jumătate naţionalizată, din strada Ion Ţăranu, nr. 6. Părinţii mei fuseserã siliţi, prin anii 50, să părăsească vila poetului , unde trăiseră până atunci. În casa bunicii materne au venit să locuiască, […]
Tatăl meu, Dinu Pillat avea două modele: unul, care i-a călăuzit comportamentul în anii de ‘libertate’: acesta era prinţul Mîşkin din romanul Idiotul de Dostoievski; celălalt care l-a întărit în perioada detenţiei era Isus. Cu aceste două marcaje, el a reuşit să iasă din întunericul ispitelor, spaimelor, fragilităţii trupeşti. Ca […]
Mi-aduc aminte o masă mică, rotundă, cu luciu cafeniu, la care stăteam împreunã cu pãrinţii. Pe masă, tata ridicase un turnuleţ de monede ieftine, iar apoi scoţându-şi verigheta din deget, a început s-o învârtească astfel încât, mişcându-se iute, inelul sã închipuie o sferă rotitoare. În cameră se făcuse noapte, lămpile […]
Stimulând spiritul de aventurã al dorinţei, computerul favorizeazã o evadare la infinit, oferind ferestre multiple unei deschideri, cãci un program din memoria calculatorului este în acelaşi timp listã de opţiuni, bagaj de date şi cale de acces spre alte programe, un orizont de orizonturi. Artistul care-şi scrie opera în Windows […]
Ion Pillat mãrturisea, în paginile Unui jurnal de varã din 1942, cã Miorcanii îi dãdeau sentimentul statorniciei, împãcându-l cu veşnicia. Impresia lui era întãritã de frumuseţea arborilor seculari care îi strãjuiau parcul, de liniştea seninã a locului unde familia sa şi înaintea lui, bunicii, îşi gãsiserã reazemul sufletesc. La Miorcani, […]
Maria Pillat-Brateş, nãscutã Procopie-Dumitrescu, a venit pe lume la 25 iulie 1882. Tatãl ei, Ion Procopie-Dumitrescu, a fost primar al Bucureştiului în 1877-1878 şi în 1901, iar în aceastã calitate a refãcut biserica Silivestru, a construit şcoala Silvestru şi halele din Piaţa Unirii şi a realizat canalizarea Dâmboviţei. Mama, Ecaterina, […]
La început a fost Cuvântul Ce aştepta sã fie spus,/ încã nespus, Într-o tãcere ca mormântul În care-a fost adus Isus. Ce-a sfâşiat încremenirea Fãcând din noapte Paradis A fost lumina din Rostirea La care cripta s-a deschis. Tot ce acoperise Graiul Cu bolovani şi cu lãturi S-a prãvãlit din […]
În multe basme româneşti, eroul se abate din drum, fermecat de frumuseţea unei grãdini care îi iese în cale. Dar spre deosebire de Paradis care simbolizeazã spaţiul ocrotit de veghea divinã, aici splendoarea vegetalã este o formã a ispitirii. Oprindu-se în locul ademenitor, eroul cade sub puterea narcoticã a grãdinii […]
Din Vechiul Testament aflãm cã Geneza s-a datorat efortul divin care a odonat haosul, punând informul în contur şi stabilind limitele în crearea unui loc ocrotit. Acesta este Grãdina Raiului, utopia coexistenţei contrariilor, deplina lor armonie. Sã nu uitãm cã Facerea Grãdinii e ulterioarã creaţiei îngerilor care în parte s-au […]
de George Tzipoia Odată cu re-deschiderea, în București, după 42 de ani, de către Academia Română, pe data de 27 noiembrie 2019, a Muzeului George Oprescu, pictorul George Tzipoia și familia lui a deschis oficial, în ziua de 4 noiembrie 2019, după un sfert de secol de la moartea tatălui […]
