Mergeam printr-o imensă bibliotecă Şi paşii mei călcau pe tomuri, Podeaua şi tavanul erau volume rare Şi fiecare raft părea coloana Unor albastre temple, cufundate În flăcările tulburi ale mării. Pereţii încăperii erau străvechi falange, În care desluşeam ciudate scule, Cu capătul subţire, ca peniţa, Şi când mi-am încordat privirea, […]
Sub candelabrele difuze, Tablouri, hărţi, costume, păsări, Brodate-n moile perdele, Se contopeau cu melodia Unor covoare infinite Care reluau acelaşi nume, În curcubee de vibrări Şi cărţile-aşteptau deschise, Cu filele oprite-n fila Acelui ceas când, încă, scrisul Nu şi-a ales un sens aparte, Când mintea are timp atâta Şi-atâtea drumuri […]
Dacă ai fi aşa cum mi te-nchipui, Secunda-ar înceta să mai respire, De teamă că splendoarea fiinţei tale S-ar desfrunzi în aer, netrăită. În bocetul luminii din copacii Dezmoşteniţi de anotimp, îmi pare Că trece vocea ta, ca o migrare, Dar în auzul meu eşti neschimbarea. Ochii tăi lungi, ca […]
Pãrea cã eram toamna Şi mâna mea trezea, În pomi şi pe coline, O mare de ecouri. Din recile închideri, Fãceam sã iasã vãluri Şi subţiam lucirea Golitelor pocale. Apoi bãteam, uşor, La cineva, în suflet, Şi temniţa aceea, Cu cheile pierdute, Lucea ca o-nflorire, Într-un castel de versuri.
Cum stam citind, o creangă de cuvinte A început să-şi clatine lucirea Şi literele lungi ce pâlpâiau pe pagini Se scuturară-ncet, rărind rostirea. Atâtea luminişuri, închise-n aşteptare, Atâtea rândunele, de sensuri ţintuite, Se desfăceau în semne de plecare, Pe cerul pal al filei adumbrite… Şi am rămas cu mâinile deschise, […]
Aş vrea să fiu marea, năvoadele, vântul, Să fiu negândirea, nesomnul, Afund pasul tău să se piardă-n Umbroasele mele meandre Visez să-ţi resfir mătăsirea În moalea durere a undei, Pe dungile lungi ale landei Să fiu ceaţa ta, risipirea – O, nu te-ntreba mai departe, Încrede-te-n mine ca-n valuri Şi […]
Se luminase de tristeţe, Când pãrãsi, pânã la urmã, Lãcaşul care se surpase. Era în noapte-o clocotire De neauzuri şi nevăzuri, O-nchipuire de miresme, Şi-o neculoare ca priveghiul. Nici tare, nici aproape, Nici rece, nici îngust, Nici dulce de atins Fu împrejurul. Ce strãbãtu atunci cel fãrã paşi? Contururi curgãtoare, […]
Ploaia de noapte care cade Pe-acoperiş şi pe ferestre Pare sã vinã de departe. Pe când ascult veştile apei, Pe unda geamului rãsare Privirea de copil a mamei. Se uitã lung, întrebãtoare, La chipul meu pe care ploaia L-a nãzãrit şi-acum îl şterge.
Ce infinit îî pare-acest minut în care el pretinde c-ar veni Să prindă trenul de la ora cinci… O ia preocupat pe un peron, Printre bagaje, câini şi călaăori, Până aude lungul fluierat. Vrea să se urce, dar parcă-l reţin, Deodată, alte griji. Dacă acum Din ultimul vagon e cineva […]
Cum ne-afundãm tot mai adânc În codrii orelor mãrunte, Ne-ar prinde bine pentru drum S-avem la noi câte un rucsac. Seara, am scoate dinãuntru Câte o pasãre-cuvânt Şi ne-am trimite-o din desişuri. Vestea cu aripi ne-ar ajunge Tocmai atunci când, fiecare, Ne-am crede rupt de celãlalt. La început, ne-am aştepta […]
