„Toată realitatea este la dispoziția mea cu condiția s-o aspir profund și s-o expir în acelaşi moment, fără planuri și fără iluzii.” („Viziuna luminată”, 1937, Max Blecher) Realitatea imediată brutală, naturalistă, dictată de universul bolii de care suferea, devine pentru Max Blecher la fel de stranie ca cea a somnului. […]
Utilizând o metaforă sportivă, aş spune că un prozator precum Corin Braga, nelipsit de prolificitate, este un scouter de vise. Exact asta face şi în Acedia: jurnal de vise (Polirom, 2014), unde înscenează chiar un soi de manifest oniric personal, o artă poetică plămădită dintr-o tensiune permanentă, iscată între impulsul […]
Mai mult decât un capitol de istorie intelectuală, romantismul este o manieră de a imagina existenţa; posteritatea sa suntem noi, cei prinşi în reţeau de semne a erei digitale. În romantism avem oglinda ce ne proiectează, fantasmatic, propria noastră imagine, de vreme ce obsesiile şi neliniştile lor ne locuiesc şi […]
Hedda Gabler, devenită Tesman după căsătorie, văzută ca un copil veșnic nemulțumit, prinsă la mijloc între un mariaj nefericit, respinsă de fostul iubit, „geniul” Løvborg, alege „să dea măreție gestului de a se sinucide”. A căutat să vadă această măreție la cei din jur. Dar nu a găsit-o. Așa încât […]
“What is past is prologue” (Shakespeare) Ceva așa de demult… Ceva la care mă gândesc uneori se repede la mine cu câte o idee ivită din absurditatea spaimelor ascunse, îmi inundă creierul și-mi provoacă starea aia de neliniște din care se ivesc în egală măsură monștri și heruvimi în […]
Pentru cei care nu mai cunosc tihna obsedantă a lecturii romanului, Balzac este un teritoriu inaccesibil. Paginile sale, pagini care se desfăşoară asemeni unui labirint, rămân inerte atunci când sunt confruntate cu privirea oarbă a omului ce este doar un prizonier al reţelelor sociale. Imediatul facil nu poate avea acces […]
„Trăim despreună de… n-are importanță când. Contează la fel de puțin cine a făcut primul pas în povestea asta și cum. Există și lucruri pe care pe care e bine să le păstrezi departe de ochii lumii și de urechile altora. (…) Și oare cum ai putea să grăbești durerea? […]
Literatura nu le poate oferi nimic celor însetaţi de adevărurile absolute ale mântuirii. Literatura nu poate fi calea de salvare pentru cei ce freamătă cu gândul la un timp al perfecţiunii lumii: ambiguitatea textului este la antipodul căutării lor exaltate. Iar Cehov este unul dintre cei care ilustrează această condiţie […]
Printr-o structură extrem de minuțios creată, cititorul este permanent chemat să confirme sau să infirme identificarea naratorului cu personajul Smurov, Nabokov creând în „Ochiul” o narațiune plină de suspans, în ceea ce el numește a fi un fel de experiment post-existențial. Naratorul, prin vocea personajului Smurov, cu care, da, se […]
Nimic nu este mai teribil şi mai atroce decât mumificarea unui scriitor. În clipa în care arta este castrată, iar filistinismul se înstăpâneşte, suveran, nuanţele, melancolia şi subtilitatea sunt înlocuite de tropăitul cazon al propagandei. Din acel moment, scriitorul este doar statuia la care se închină, maşinal, şirurile de automate […]
