Lutier Oul Șlefuiește Trupul  femeii nesfîrșite umbre Curbe lungi rotunde Cu degetele Caută Noduri și semne Pe infinitul subțire Al gîtului, Fermecate Cîntece visate. Pictați Ochii Nenăscuți în lumină Numai cer albastru Fără stele Și înăuntru Unu Ce visează Durerea de-a fi doi

Ca să pot pune ferm piciorul Pe drumul care nu mă pierde, Îmi iau drept călăuză dorul După ceva ce nu se vede. Să înțeleg ceea ce caut, Mă încordez s-aud chemarea Acelui timbru, ca de flaut, În care se ascunde marea. Iar dacă, în sfârșit, aș scrie, Vrând să […]

Din mai toate barbarurile de ieri, Ofra Hazarurile fuseseră nearun- catehizate-n Maroon   5 şi n-aveam să isc primul factor de JYSC: soarele, fiindcă-l AK- pela viața-n Micălaca.

M-aplec să scriu. Pe foaia albă Doarme un înger ca zapada. Aş vrea să-ncep. Cu ce cuvinte Să vin ca să nu-i tulbur somnul? Pe când ating sfios hirtia, Simt bucuria unei linişti Care mă curaţă de gânduri, Până mă face transparentă. Dar îngerul deschide ochii Şi, ridicindu-se în aer, […]

Era atât de bleu cerul când primul Mö- max Mara cu noroc a mai găsit un loc   de fluture într-o o- mită la noi, la zoo, încât nu știi ce vot ar I. Slavici avea în Rotary.

Întinde o mână către Rai Uno: urbi et orbi an- ti euforbia-n   vigoare,-i limpede, cum prins c-un ghimpe de al ei e balconul Julietei la ONU.  

A mai trecut un an. Au trecut zece. Douăzeci, Treizeci de ani de la 1989. Timpul s-a accelerat şi ne e tot mai greu să măsurăm în vreun fel istoria personală, pentru a putea fi împăcaţi cu cele făcute, sau nefăcute. Cum am putea privi cu pace viaţa care trece12? […]

Ai prins Jurnalul unui iubi- dor de rom, ediția cu bi- necuvântarea lui Alonso din anul la McLaren-Gonzo?   Cum, tu n-ai apucat nici Mara- Donna Alba-Neagra din vara aceea de demult, când luna și-a văzut chiar golul cu mâna?

Doar albul neschimbă-l, cum o face Wimble- don Quijote Juan Carlos an de an,   și poate să ning-a- cum și peste Vinga: mai catolic de- cât Umberto E.