este probabil ritmul cel mai dinamic, chiar dinamizator în muzica clasică. Termenul italian se traduce prin devreme, curând, dar în plan muzical, după cum se „aude”, prin repede, chiar rapid. Câteva exemple probează faptul că presto reflectă nu doar conținutul compoziției ci și starea lăuntrică a compozitorului, una greu de […]
Un tezaur vizual de mare valoare din istoria României a devenit accesibil publicului larg, prin digitizarea colecției de clișee fotografice pe sticlă păstrate la Arhivele Naționale ale României, în cadrul proiectului „Memorii pe sticlă”, iar primele 2.024 de imagini pot fi deja explorate online pe noua platformă memoriipesticla.ro. Proiectul își […]
este probabil cel mai agreat ritm în marea muzică simfonică, iar înțelesul termenului italian, vesel, fericit, nu lasă loc îndoielii. Termenul are și variante care în compoziții generează stări pline de entuziasm și… fericire. Varianta molto allegro apare la Mozart în prima parte a inconfundabilei Simfonii 40. Vivaldi ne oferă […]
cu foc, sau mai liber cu pasiune, presupune o interpretare instrumentală cu energie intensă, o adevărată înflăcărare, o energie debordantă. Cel mai adesea asocierea se face cu allegro rezultând allegro con fuoco. Ceea ce se poate observa însă e o anumită diferențiere de ritm între interpretările orchestrale și cele solistice. […]
termen muzical italian tradus prin puțin larg sau ușor mai lent, se situează între largo și andante. În general tinde către calm, liniștire. În compozițiile de dimensiuni generoase (simfonii, concerte pentru instrument și orchestră) larghetto definește de regulă partea a doua căreia i-am putea spune cea liniștitoare. După cum vom […]
cu etimologie necunoscută în opinia celor mai mulți, presupune mai multe piese reunite într-un format de proporții. Originea este una coregrafică, în perioada preclasică suita fiind un ciclu de dansuri de Curte tributare însă jocului popular. În plan muzical suita atinge apogeul prin Bach și Haendel, originea populară nemaifiind depistabilă. […]
(cu pluralul concerti grossi) tradus din italiană ca fiind concertul mare, e o creație a barocului din secolul XVII; se caracterizează prin îmbinarea grupurilor muzicale de dimensiuni diferite și anume: concertino, două viori, un violoncel plus clavecin sau orgă alături de ripieno (sau tutti) adică orchestra mare. Alessandro Stradella a […]
în marile opere nu este neapărat locul marii fericiri. Dimpotrivă… Finalul din Traviata evocă Parigi mai mult de domeniul trecutului ce nu poate reveni în fapt. În Boema lui Puccini (cea a lui Leoncavallo, admirabilă dar eclipsată din start de cea pucciniană) atmosfera pariziană e evocată în Cartierul Latin, singurul […]
în marea operă este invocată firesc în funcție de situație. O, Patria mia, e implorarea prin care Aida se gândește la locurile natale; dar și Verdi doritor să-și vadă Patria unită. Aceeași nostalgie în duetul fiică-tată: rivedrai le foreste balsamate. O invocare majestuoasă în capodopera lui Erkel Ferencz Bánk bán, […]
acasă, în ținuturile natale, sau stăpânite, e în general un motiv de bucurie, chiar de fericire. Nu și în marile opere. Dimpotrivă … Mozartianul Mitridate, regele Pontului, revine acasă înfrânt de romani și dă peste o serie de încurcături familiale, astfel că finalul e trist. Otello (verdianul, căci avem și […]
