Revenirea la Lino Ventura înseamnă revenirea la sursele de energie, de tandreţe şi de strălucire ale unui cinematograf care nu mai este, astăzi, decât o amintire. De la Jean Gabin, cel care i-a fost maestru, Lino Ventura a învăţat această artă a firescului ce refuză grandilocvenţa, această naturaleţe profundă pe […]
Am mai scris-o și o repet: marea muzică e dincolo de etate, naționalitate, religie, culoare, orientare politică sau sexuală și alte amplificate mizerii ale realității imediate; să lăsăm deci de o parte vizual și implicit mediatic – fie și cât ascultăm divinele mesaje muzicale – scabroasele manifestări ale unor […]
Şarmant, rebel, neliniştit, extravagant, grandilocvent, îndrăgostit, cinic, răsfăţat: măştile pe care Belmondo le poartă, vreme de jumătate de veac, sunt cele ale unui personaj inclasabil. Alături de Delon, Belmondo a întruchipat, pentru atâţia dintre noi, capacitatea de a visa, capacitatea de a imagina, capacitatea de a fascina. Silueta lui Belmondo […]
Considerată pe bună dreptate de melomani ca una dintre ariile sublime din istoria operei, confesiunea finală a lui Cavaradossi este o sinteză a nefericitei sale experiențe vrute și nevrute în care erotismul s-a amestecat în mod malefic cu politicul vremii; ca întotdeauna (Puccini a fost un extraordinar psiholog) omul nu […]
B de la Bogart : cine îşi mai poate imagina perfecţiunea hollywodiană fără această siluetă ce se iveşte , fără acest glas cu a sa sonoritate aproape cavernoasă, fără acest mister ce se coboară între oameni, asemeni ceţurilor în care sunt învăluite tenenbroase cheiuri ale porturilor. B de la Bogart: […]
Cert, afirmația lui Eminescu după care geniul e o nefericire, se adeverește cu atât mai pregnant cu cât este mai vădită genialitatea în creație. Un exemplu concludent îl reprezintă Niccolo Paganini; rămâne unul din cei mai mari violoniști ai tuturor timpurilor, chiar în lipsa înregistrărilor audio, pornind de la compozițiile […]
Retras în solitudinea melancolică a domeniului său, înstrăinat de un timp care nu mai este al său, Alain Delon întruchipează, pentru cei de care îşi mai pot aduce aminte de o anume vârstă a cinematografului, perfecţiunea mitică a unui chip ce întră în legendă. Cariera sa, precum aceea a unui […]
Dacă graţia are un chip în secolul XX, aceasta este efigia delicată şi sensibilă a lui Audrey Hepburn. În fiecare dintre cadrele pe care filmele ei le lasă ca amintire se simte adierea tinereţii ce radiază, dincolo de moarte şi de bătrâneţe. Stilul lui Audrey Hepburn se naşte la graniţa […]
Obloanele trase sună cam de modă veche, ușile cu gratii sau fără, ar fi parcă mai corect spus, stau închise de o bună bucată de vreme așa ca o demonstrație de prudență excesivă ori un experiment, un exercițiu de consolidare a unei intenții – bună, rea – dar intenție. Bunica […]
Despre structura umană a lui Beethoven s-a scris mult și, fiind an aniversar, se va mai scrie; caracterizarea generală este aceea că inconfundabilul geniu era o structură furtunoasă, greu de suportat pentru circumstanțiali și totuși acceptat fără ezitare tocmai pentru talentul său fără precedent ca expresie. Și totuși trebuie să […]
