situației în care un bărbat în etate „vânează” o tânără, în speranța de a se împlini matrimonial, generează în marea operă arii memorabile și de o parte și de alta. În Il Barbiere di Siviglia bătrânul Dr. Bartolo a pus ochii de mult pe Rosina, dar inutil. În Don Pasquale […]
a fost cu certitudine în antichitate un focar muzical după cum rezultă din sursele vizuale păstrate. De reținut că Verdi, pentru compunerea marșului triumfal din Aida, s-a documentat în legătură cu forma deja celebrelor instrumente de suflat de odinioară. După milenii Egiptul de azi ne surprinde cu apariții deosebite în […]
este singura orgă din antichitatea romană care a „rezistat” până în zilele noastre. S-a păstrat tabla votivă din care aflăm că în anul 228 p. Chr. onorabilul funcționar Gaius Iulius Viatorinus din colonia Aquincum a făcut o donație către collegium cantonarium, constând într-o orgă hidraulică portativă pentru sărbătorile așezării. Informații […]
în marea muzică nu au nimic cu plagiatul, reflectând admirația unui creator față de un predecesor sau chiar un contemporan, ambii la fel de mari. Genialul Rahmaninov merge pe urmele lui Paganini, generând o compoziție devenită obsesie pentru toți interpreții până în ziua de azi, ca atare o audiem în […]
și în această duminică, însă departe de cele funerare. O primă categorie pe care o exemplificăm o reprezintă marșurile militare caracterizate printr-un ritm sobru, plin de ordine. Marșul Radetzky, poate cel mai cunoscut și datorită compozitorului, Johann Strauss, în onoarea feldmareșalului Radetzky, victorios în 1848. De reținut muzica, mai puțin […]
este o compoziție în cheie minoră sugerând calmul procesiunii funerare. Revin asupra temei exemplificate odinioară însă cu date diferite. Avem informații vagi despre un anumit tip de compoziție funerară din timpul grecilor cu mențiunea că pare să fi fost ceva mono instrumental. La romani, ca multe altele, devine ceva complex […]
desemnează în muzica instrumentală o compoziție pentru trei instrumente și sau tot atâția interpreți, de regulă doi suflători în primul rând la care se adaugă un violoncelist dar poate fi și un alt instrument. Genul de compoziție a apărut în secolul XVII, dezvoltându-se pregnant în veacul următor și pentru alte […]
Şi iată că un nou text al lui Hugo Pratt apare în limba română, evocând un miracol ce părea, cândva, improbabil: “ Fabula Veneţiană” se înscrie, prin traducerea din italiană a Iuliei Dromereschi, însoţită de subtil- eruditul studiu introductiv al lui Ion Manolescu, în memorabila seria inaugurată de Editura “ […]
A fost odată ca niciodată: de demult, pe vremea când ecranele digitale nu luminau, spectral, iar din megafoane se distingea glasul sacadat al secretarului general convocând comunismul ce avea să vină, copii din RSR învăţau să viseze privind paginile în care Pif, Hercule şi ceilalţi alergau, înseninaţi, parcă spre a […]
în marile opere nu reprezintă nicidecum „pericolul” cu care ne-a obișnuit propaganda modernă. Sunt oameni supuși acelorași chemări erotice precum toți ceilalți, astfel încât operele la care vom face referire au finaluri fericite, normale deci. În Rinaldo al lui Haendel aflăm un final incredibil de pacifist în … Ierusalim. Mozart […]
