Până la urmă e absolut indiferent în cazul semenilor noștri în ce sau mai ales în Cine cred, iar asta pentru că sacrul e unul cum spunea și scria Pico della Mirandola în consecință De Uno, traductibil mai curând prin „despre Unic” decât despre „Unu”; dar asta e o altă […]
…mi-au venit în minte câteva întrebări. Cum se face că în majoritatea societăților noastre cetățenilor le lipsește o expresie politică eficientă? De ce trebuie un cetățean să reacționeze la acte de injustiție fie prefăcându-se că nu le vede, fie recurgând la violență crasă? De ce sunt majoritatea societăților noastre atât […]
De la detaliile vestimentare, ( acel de neuitat impermeabil de care nu se poate despărţi) până la arta de a raţiona, sclipitor şi deconcertant, Peter Falk a făcut din dublul său ficţional,locotenentul Columbo, un mit modern. Identitatea sa se alcătuieşte din paradoxuri: confruntat cu crima, Columbo nu foloseşte niciodată arma, […]
Singurul aspect pe care doresc să-l subliniez cu această ocazie este că marile lucrări aparținând lumii imperiale au un pronunțat caracter propagandistic de la Roma încoace; fie că e vorba de arhitectură, de sculptură, de literatură și alte forme estetice, totul converge spre exprimarea grandorii, uneori mai vădit, alteori mai […]
Am crezut multă vreme că obiceiul – mort astăzi – de a ne trimite scrisori, telegrame, cărţi poştale, vederi din vacanţe ori călătorii datează din comunismul pe care, precum atâţia alţii, dincolo de crimele şi ororile lui, mi l-am înveşmântat inevitabil într-o aură inexplicabil de nostalgică. Ce judecată bizară: când […]
Muzical, în principiu și pe extreme, se poate trece în lumea de dincolo fie mozartian prin Requiem, cu speranța generală însă a iertării păcatelor și a obținerii strălucirii eterne, lux perpetua luceat…, fie precum în finalul operei lui Gounod; aici însă apare problema viziunii regizorale (vorbim de cele motivate, nu […]
Oamenii sunt amnezici fără să știe. Românii îndeosebi nu fac excepție de la această observație cu pretenții de postulat pe viitor. Pretențiile pot fi fondate sau nu, dar asta e o cu totul altă discuție. În planul sanctificării literaturii light al lui Mario Varga Llosa sau a literaturii de supermarket […]
e se întâmplă când un tânăr dornic de parvenire confundă intenționat planurile, ne-o demonstrează Radames; e evident că și cu sclava Aida și cu prințesa moștenitoare Amneris nu se poate; atâta doar că suprema suferință îi va reveni fiicei faraonului, Verdi știind foarte bine că iubirea adevărată nu ține seama […]
Că pot exista și trinități terestre perfecte o aflăm din punerea în scenă a capodoperei lui Ceaikovski la Metropolitan Opera din NewYork; nu cred că sunt singurul care vede perfecțiunea în relația Ceaikovski – Netrebko (Tatiana) – Gergiev (conducerea muzicală). Momentul culminant îl constituie fără îndoială „aria scrisorii”, o dovadă […]
Nu sunt critic muzical (nici literar, spre ușurarea mea), savant muzicolog nici atât; chiar dacă pare deja o cinică naivitate, ideea că muzica ne face mai buni rămâne totuși viabilă, cel puțin pentru momentele în care audiem. Sunt doar un amátor, iubitor adică în înțelesul termenului latinesc și nicidecum amator, […]
