Costel Stancu trăiește la Reșița, un oraș din vestul țării, centru siderurgic, odinioară. Scrie poezie de când se știe. A traversat momente de cumpănă în viață. Întâlnirea cu limita l-a îndreptat spre o poetică a dialogului frust cu divinitatea, cu Celălalt. Și-a exersat cu ușurință penița, atât în forme fixe, […]
o dâră de fum pe cer șine peste câmpul de floarea-soarelui e foarte devreme în depărtare bat clopotele cineva a murit în zi de sărbătoare așteptăm să treacă marfarul după noi un cârd de mașini nimeni nu forțează bariera se aud în ecou familii de greieri s-ar putea să pierdem […]
Când s-a spart, era trecut de miezul acelei zile în care nimic nu-ți iese. Nici să stai în cap. Totul părea desprins dintr-un tablou vintage cu măscărici. Râdeau năzdrăvanii cu poftă și se țineau de mână, strâns. Horă cu măscărici. La bloc. Nu poți să înaintezi în astfel de zile […]
cerul e o pânză de sateliți câte-o stea căzătoare alungă frica la poli în fiecare noapte număr în gând într-o săptămână am ajuns la 300 dar cifra diferă e în creștere vara ochiul se adaptează lent la jocul de-a privitul un aparat cu aripi de acvilă albă pulverizează intermitent lumini […]
Chanaz e numele unui sat din regiunea franceză Savoie Mont Blanc. Se află nu departe de Aix-les-Bains, de Annecy, de Chambéry. Petite Venise savoyarde, cum i se mai spune. E adevărat că ne îndrăgostim de locuri aproape ca de persoane? Locuri banale ne devin foarte dragi, pentru că ascund un […]
parapantiști cu aripi de șoim par că ating discul soarelui inima lor se desface-n petale new age și atârnă pe sfori imaginare-n amurg pasărea de sticlă sparge cu tandrețe visul în care culegătorii de mac își fac pe nesimțite din iluzie fluier E O BUCURIE IMENSĂ PE CER în tabăra […]
Poștașul circula prin cartier cu bicicleta. Nu o lega niciodată. Toată lumea îl cunoștea, chiar dacă unele persoane nu primiseră niciodată scrisori, reclame, vreo înștiințare, amenințare, somație de la fisc, extrase de cont de la bancă sau orice fâșie de hârtie împăturită în grabă și vârâtă într-un plic ștampilat, cu […]
Băncuța din fața casei era din lemn de nuc. Fără spetează. Cu două picioare zdravene, cioplite rotund. Bunica stătea seara și privea cum se lasă întunericul. Închidea ochii, îi deschidea într-un albastru uluitor, redus la esențe, căsca ușor, povestea cu trecătorii. Printre ei, copii, nepoți și strănepoți ai celor care […]
VEZUVIU. Vai, non ti fermare! Ci siamo tutti perduti! Nu știu dacă am transcris corect. Așa urla șoferul autobuzului care ne-a dus până la baza Vezuviului. La întoarcere, lumina cădea în evantai. În fața lui, șir de mașini, serpentine, într-o lentoare care făcea să se-nghesuie cenușa pe parbriz, ca-ntr-o carte […]
Charleston. Bunica n-a fost niciodată în Carolina de Sud. N-a văzut Myrtle Beach. Nici clădiri pastelate. Nicio insulă. A fost la băi, nu departe de casă, dar asta s-a întâmplat cu mulți ani în urmă. La băi, nu era nici ocean, nici felinar colorat. După miezul nopții, nu mai era […]
