Alina Gherasim a început să publice proză scurtă acum trei ani. Armor e a cincea sa carte, după Femeia-valiză, Colonia de cormorani, Noemi știe ea de ce și Noemi știe ea de ce e la Paris. Ultimele două fac parte dintr-o serie de volume scrise pentru adolescenți. Artist plastic de […]
Scenetă cu taximetrist, prin 2006. Era puțin după ce au ieșit din Spitalul ”Louis Țurcanu”. După cure prelungite cu citostatice. Nu se putea mișca. De obicei, luau, până acasă, un taxi. Era dimineața, pe la șapte și ceva. Mergeau la spital foarte devreme. I se lua sânge din deget, pentru […]
Timpul acela când așteptam cursa de la ora cinci nu mai e azi decât poveste filtrată prin ciurul amintirii. Stația era chiar în fața dughenei sau a cooperativei, cum i se spunea pe atunci. Intram, adesea, acolo, în copilărie, singură sau cu bunica dinspre mamă. Mă țintuia, de fiecare dată, […]
În schița Intelectualii, Caragiale, ca-n atâtea alte texte, își exersează stilul în tehnica ambiguizării semantice. Sub pretextul numirii unei realități cunoscute, intrate în mentalul colectiv, ajunge la răsturnarea imaginii, proaspăt reanimate în mintea cititorului, la fixarea ei, mai apoi, în cu totul alte coordonate ideatice. De la plăcuta la gust […]
Așteptăm să ne naștem. Țipătul de început e al victoriei în fața neantului. Efemeră, dar tot victorie. Așteptăm, cu timiditate, să mângâiem cele mai frumoase păpuși din lume. Cele mai frumoase cărți. Aerul dintre noi și ceilalți. Lumina. Așteptăm, seara, să înceapă povestea. Stăm cuminți, pe marginea patului, cu o […]
Revista semestrială francofonă ”Alkemie” a devenit un reper în aria periodicelor consacrate unei anumite teme de cercetare din domeniile filosofie și literatură. Construită pe nuclee conceptuale, unele dintre ele transdisciplinare, de tipul la métaphore, le fragmentaire, l’autre, le rêve, le vide, Cioran, la solitude, le mal, l’être, le destin, le […]
iubita lui franco nero bate-n patul puștii cadențat ֍ sfâșie sângele cu colți de neant orizontul negru ֍ pălăria cu sfoară traversează deșertul spiralat ֍ cactus gigant se-agață-n el nimicul insinuant și trist
Nu la mult timp după ce a ajuns în Franţa, Petrică a intrat în era maimuţei. Aşa îi plăcea să creadă. Faptul că încerca să-i imite pe ceilalţi, să le înveţe pe de rost ticurile verbale, măruntele gesturi, pentru a nu mai fi confundat cu sărmanul străin rătăcit prin Europa, […]
Fizicienii spun că noi existăm împrumutând lumină. Lumina creează spațiu. Fără lumină, ochii nu pot observa nimic. Nici forma, nici culorile, nici mișcarea. La început, a fost lumina. Apoi, s-au ivit soarele, stelele, luna. Simbolismul luminii e infinit. Cum să ne menținem în sfera luminii – iată o întrebare care […]
laringita londoneză trenurile cu aer condiționat când afară tremuri de frig ca-n Siberia Tour Bridge pe care se sărută înfocat îndrăgostiții cu cinci secunde înainte de ultimul atentat B&B cu mic dejun inclus valize pe role târâte prin Tate Museum admirat apusul de pe Podul Millenium ghidul neobosit de la […]
