***
femeia care mătură frunzele mi-e prietenă în părul ei își făceau cuib fantomele pădurii acum e liniște campestră-n tablou floarea-soarelui stă să-nflorească pe pat de celestină vântul se-ntoarce-n carul cu boi e cald în octombrie e toamnă
femeia care mătură frunzele mi-e prietenă în părul ei își făceau cuib fantomele pădurii acum e liniște campestră-n tablou floarea-soarelui stă să-nflorească pe pat de celestină vântul se-ntoarce-n carul cu boi e cald în octombrie e toamnă
În acest an, ediția a X-a, aniversară, a Colocviului Internațional Comunicare și cultură în Romania europeană, cu tema-reper Identitate – Diversitate, s-a desfășurat în perioada 10-11 iunie, în online, cu promisiunea că, în 2023, va fi cu prezență fizică, la Universitatea de Vest din Timișoara. CICCRE, cum este cunoscut de […]
Mihaela-Gențiana Stănișor și Răzvan Enache, profesori la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, continuă să coordoneze, din 2008, cu tenacitate, eleganță și stil, o revistă francofonă, de filosofie și literatură, unică în peisajul publicistic european. Cu apariție, de câțiva ani buni, la Editura Classiques Garnier, din Paris, fiecare număr al revistei […]
„Dacă iubești o floare care se află pe o stea, e plăcut, noaptea, să privești cerul. Toate stelele sunt înflorite.” (Antoine de Saint-Exupéry) Apărea, în 2019, la editura frACTalia, o antologie de poezie, Hotel Cosmos – poezie românească SF, coordonată de Vasile Leac. 30 de poeți români și-au […]
obuz corp sfâșiat un copil care plânge obuz și niște rachete corp sfâșiat un copil care plânge obuz și niște criminali corp sfâșiat umărul ochii cer îndurare obuz și niște pantofi de sport corp sfâșiat peste imagine cade lent firul de fum adus de vânt în rotocoale cerul paralizat racheta […]
văd mai bine acum realitatea e minusculă fir de păpădie tasat și vântul printre ruine energia efectul trăirea o poveste cu final nefericit respirația trează întinsă pe șine o lumină radioactivă și totul dispare se schimbă macazul un cintez-dungă albă ciugulește impactul scrâșnetul suflul povara
luna neplină spre stânga cerului cum deschid fereastra prin ea trece un stol ciorile ar înnegri-o păsările de azi doar mângâie conturul ciobit într-o văpaie de aripă albă mama se uita la lună până la hipnoză dimineața înainte de-a sorbi din cafeaua fierbinte înainte de-a trece pe bulevard prima ambulanță […]
Cimitir. 1 noiembrie 2021. Pe la prânz. Soarele, puternic, luminează crucile. Fiecare rază cade pe câte-un nume, pe câte-un an, șovăielnic. La intrare, buchete de flori, întinse pe ziare sau înghesuite în găleți cu apă tulbure, din plastic. Crizanteme pe jumătate ofilite. Albe, galbene, mov, roz, bordo, însângerate. Hai la […]
poemul e putred ca trunchiul de copac în el insectele rod până la ultima fibră contactul cu natura fuga de neliniști vocea spartă baritonală apoi spre seară câte-o călugăriță cu cap triunghiular pândește secera lunii îi cade pradă câte-o lăcustă verde impersonală cu antene fir de mătase măsor versul nu […]
lui Șerban Foarță, cu delicatețe Dunărea la Calafat în timp real și cocorul pe cer în abandon zilele se sting conversație rotundă cu miez de nucă-n cădere din rama tabloului se dezlipește monoton cuvântul flagranță ce forme necunoscute de relief depresiuni văi canioane strâmtori defilee senzație de compresiune rășinoasă […]