A existat o vreme în care oamenii învățați, aceia care erau numiți cărturari, se socoteau unii pe alții drept membri ai uneia și aceleiași confrerii, căreia i se spunea La République des Lettres. Ei trăiau adesea la depărtări mari unii de ceilalți, dar erau în contact prin corespondență. Întreprindeau uneori călătorii […]

Omul de știință este tot mai mult privit de publicul larg drept elita unei anumite națiuni. Cu cât este mai mare prestigiul său ca cercetător, cu atât va fi mai accentuată tendințade a‑l înfățișa drept un ambasador al națiunii căreia îi aparține. Se instalează inevitabil o tensiune între tentația de […]

Privită din perspectiva relațiilor instituționale și a raportării una față de cealaltă, nota dominantă a relațiilor dintre comunitățile științifice de limba germană și franceză în perioada 1870–1914 a fost dată de străduințele îndreptate spre afirmarea întâietății, pe de o parte, și de un amestec între iritarea și frustrarea pe care […]

Acea parte a elitei intelectuale românești care se formase în școlile germane, reprezentată poate cel mai bine de cercetători eminenți ca Grigore Antipa sau Victor Babeș, a ajuns, după intrarea României în război, într‑o situație inconfortabilă. Pe de o parte, erau persoane devotate patriei, tot atât de atașate „idealului național“ […]

Mircea Flonta (n. 1932) este unul dintre profesorii de marcă dindomeniul filozofiei la Universitatea din București. În prezent este profesor emerit la Facultatea de Filozofie și membru corespondent al Academiei Române. Activitatea sa didactică – întinsă pe o perioadăde peste 60 de ani – s-a centrat pe epistemologia clasică și […]

În mai toate epocile trecute, cetățile au fost o prezență firească în existența societăților omenești. După vremurile lor de strălucire, au urmat, din felurite motive istorice, perioade de declin, apoi chiar de uitare, multe dintre vechile fortificații devenind, cu timpul, simple „cariere“ de piatră. Abia în veacul al XIX‑lea, romantismul […]

Preistoria Oamenii au încercat, din cele mai vechi timpuri, să se protejeze de pericolele din exterior, fie ele animale sălbatice, fie – mult mai des – grupuri umane agresive. Soluțiile și formulele găsite de oameni spre a se apăra au fost cam aceleași de‑a lungul istoriei. Configurația terenului a jucat […]

Fortificațiile de pământ și lemn au fost folosite până aproape de zilele noastre, mai ales ca întărituri temporare. În pragul Epocii Bronzului (aprox. 2500 î.Hr.), odată cu sosirea dinspre nordul Mării Negre a grupurilor de păstori indo‑europeni, dar și a celor de agricultori din Anatolia, agresiunile și luptele pentru resurse sau […]

Antichitatea clasică O lungă perioadă, până în a doua epocă a fierului, teritoriul țării noastre a fost dominat de păstori seminomazi, de cultură scitică. Aceștia, neavând așezări stabile, n‑au construit fortificații. Nici celții care au colonizat Transilvania după secolul al IV‑lea î.Hr. n‑au ridicat nici un fel de întărituri. De-abia […]

Proiectul Cetăți, castele și alte fortificații din România, o monografie unică în istoriografia noastră, concepută în patru volume, își propune reconstituirea unei imagini de ansamblu a arhitecturii de apărare din această zonă geografică, din Neolitic până în secolul XX. Textul sintetizează istoria politică și militară a spațiului carpato-dunărean, prezentând contextul […]