În economia literaturii române a veacului trecut, Cercul literar de la Sibiu joacă un rol fundamental din trei puncte de vedere: prin ceea ce a fost, prin ceea ce ar fi putut să fie şi prin ceea ce se arată a fi fiecare dintre membrii săi la ceasul judecăţii sintetice. […]
La editura “Humanitas”,Andreea Răsuceanu publică un volum închinat Bucureştiului lui Mircea Eliade. Este vorba de o tentativă de a investiga spaţiul de geografie literară, astfel cum acesta se naşte în marginile ficţiunilor sale. Am adresat Andreei Răsuceanu câteva întrebări, ca punct de plecare pentru o discuţie în jurul lui Eliade. […]
Şi oricum… условия ипотеки Laşitatea. Amintirea laşităţii, amarul ei. Mă aflu cu un prieten vechi la aceeaşi masă la Sinaia, iarna. Prietenul meu este recent căsătorit, iar acum soţia sa stă alături nu ca un înger păzitor, ci ca un paznic. În franceză jocul de cuvinte ar avea farmec. Ange […]
Debutul literar al lui Bulgakov nu poate fi despărţit de această tuşă apocaliptică pe care ”Garda albă” o exprimă, memorabil. Tânărul sosit în Moscova spre a se dedica carierei de scriitor duce, astfel, cum dezvăluie strania ”Scrisoare către un prieten de taină”, o existenţă dublă, scindată între producţia de foiletoane […]
N-are nici un rost să înveţi să citeşti cînd mirosul cărnii îl simţi de la o poştă. Dacă locuieşti însă la Moscova şi ai ceva creier în cap, vrînd-nevrînd înveţi carte, şi asta fără nici un fel de lecţii. Din patruzeci de mii de cîini din Moscova, poate doar unul […]
X O poveste cu mari scriitori Graficianul subsecţiei noastre a realizat un portret al lui Anton Pavlovici Cehov, făcîndu-i un nas strîmb şi un pince-nez de asemenea proporţii, încît, privind de departe, aveai impresia că scriitorul şi-a pus ochelari de automobilist. Am hotărît să aşezăm portretul pe un şevalet din […]
Dar ce-a fost după aceea ! Doamne, ce-a fost ! Cînd s-a ridicat cortina, şi Nozdriov, rînjind cu obrăznicie, s-a înfăţişat sălii cufundată în semiîntuneric, de acolo au răsunat, ca o adiere prin frunziş, primele rîsete. Doamne sfinte ! Lumea a crezut că, după umorul cehovian, avea să i se […]
Până de curând, sintagma „lapte negru”, mai precis „schwarze Milch” se conjuga, în mintea mea, cu imagini teribile ale holocaustului, cu părul cel auriu al Margaretei și cu părul cenușiu al lui Sulemith, cu penetrantul „der Tod ist ein Meister aus Deutschland” din celebrul „Todesfuge” al lui Paul Celan. Ca […]
Pentru postmodernismul românesc, Mircea Ivănescu a fost, alături de Mircea Horia Simionescu, vârful aisbergului. Fără poezia sa, şi fără zecile de mari cărţi ale secolului XX pe care le-a tradus exemplar în româneşte, literatura noastră din ultimii patruzeci de ani ar fi arătat sensibil diferit. Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu şi […]
Când lucram la teza mea de doctorat despre poezia lui Mircea Ivănescu, n-am găsit o titulatură mai exactă pentru ea decât „poezia discreţiei absolute”. Mărturisesc că expresia mi se părea întrucâtva fericită şi pentru faptul că rima cu discreţia absolută a existenţei publice a lui Mircea Ivănescu – poetul fiind […]
