Povestea imaginată este plasată, ucronic, într-o Anglie alternativă a anilor ’80. Similar procedează Kazuo Ishiguro în „Să nu mă părăsești”. Ambele ucronii explorează, simultan, aversul și reversul progresului tehnologic. În romanul lui Kazuo Ishiguro, omenirea a eradicat definitiv bolile și a amânat degradarea firească a corpului uman printr-o invenție perversă: […]
„În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului” de Vintilă Mihăilescu este, înainte de toate, o carte necesară, scrisă fără strop de autocompătimire, ceva intermediar între jurnal, eseu, căutare antropologică/filozofică/sociologică/psihologică a unui răspuns suspendat. Punct de plecare: epifania negativă, spaima spaimelor, inomabilul verdict. Boala determină bruiajul identității, ruptura de nivel, […]
Motto din Pindar: „O, suflete al meu, nu năzui la viața nemuritoare, ci epuizează domeniul posibilului”. Premisa absurdului este un dezgust vag față de lume, o stare de greață la nivelul conștiinței. Înstrăinarea&sentimentul că lumea este ostilă umanului poate declanșa evidența absurdului, care îl poate transforma definitiv pe omul cotidian […]
Am avut nevoie de treisprezece luni ca să finalizez lectura din „Lupta mea”- una din cele mai intense experiențe din viața mea de cititoare. Șase volume, 3930 de pagini, 450.000 de exemplare vândute în țara natală, unde se estimează că un norvegian din zece ar deține această carte. Am citit […]
Titlul celui mai recent roman al lui Michel Hoellebecq este inspirat și vandabil. Serotonina este o metaforă a lumii contemporane, în care fericirea se obține tot mai des pe cale artificială, prin dereglarea voită a simțurilor. În ajutorul indivizilor depresivi& anhedoniști vin pastilele fericirii iluzorii: antidepresivele. Romanul este istoria unui […]
16 martie 2019 Au fost săptămâni întregi de lecturi frustrate&ratate până l-am redescoperit pe Karl Ove Knausgård, care m-a recalibrat emoțional și intelectual. Mi-am recăpătat, cu el, puterea de înțelegere și compasiunea de cititor implicat. Prima parte a acestui roman/eseu/jurnal are în centru problema morții, refularea și tabuizarea ei în […]
3 ianuarie 2019 Prima însemnare din noul an. Citesc o carte despre lykke-cuvântul danez pentru fericire. Mindfulness, prietenie, mișcare, lectură, sănătate, anticipare și amânare- căi pentru intensificarea sentimentului de fericire. „deși copiii pot avea impact negativ asupra unei dimensiuni a fericirii (cum ar fi satisfacția generală a vieții), s-a descoperit […]
„Povestea slujitoarei” este o teribilă distopie sexuală. Într-o lume orwelliană antifeministă, Big Brother a fost înlocuit de un Dumnezeu coercitiv, veterotestamentar. Un Dumnezeu în care nimeni nu crede, dar de care cei mai mulți se tem. Margaret Atwood imaginează o lume distopică în care femeile nu mai sunt obiecte sexuale, […]
Jurnalele scriitorului elvețian Max Frisch (1911-1991) au fost traduse pe sărite, la fel ca jurnalele altor diariști europeni celebri. Un posibil motiv: credința că jurnalele ar fi material brut, nu literatură- de aici necesara primenire, reducerea la fragment, sinteza preferată întregului. Un jurnal nu este, totuși, o culegere de aforisme, […]
În lumea distopică imaginată de Zamiatin, fericirea nu e o opțiune personală, ci un program al Statului Unic, o ideologie coerentă în numele căreia complexul aparat al statului își poate dresa cetățenii. Programul fericirii este unul ascetic. Fericirea constă în suprimarea dorințelor și în absența durerii, a suferinței, a incertitudinii: […]
