11 octombrie 2020 Citesc din „Viața mincinoasă a adulților”, îmi satisfac foamea de literatură adevărată, o foame de care nici n-am fost conștientă până să deschid cartea Elenei Ferrante. Giovanna este prinsă între copilăria învăluită de lumina protectoare a iubirii părinților și o maturitate indusă brusc de o remarcă șoptită […]
„Poate că religia te face să-l iubești pe Dumnezeu, însă nimic nu are mai multă forță decât ea în a te face să detești omul și să urăști omenirea.” (Boualem Sansal) „2084. Sfârșitul lumii” (București, Humanitas, 2016), distopia imaginată de Boualem Sansal, se situează încă de la început în descendență […]
Scriitorul portughez Rui Zink scrie o parabolă modernă despre „cultura fricii” (Frank Furedy). Într-un viitor inevitabil distopic, guvernul a identificat pericolul suprem care amenință omenirea: o inconștiență etern umană, o disponibilitate imatură de asumare a riscurilor. Curajul trebuie combătut într-o manieră sistematică. Funcționari ai statului sunt trimiși în casele oamenilor […]
„Călătoria oamenilor Cărții” (Iași, Polirom, 2019), primul roman al scriitoarei poloneze Olga Tokarczuk, este o veritabilă ars poetica, o matrice a scrierilor ulterioare, o narațiune exemplară care spune povestea unei inițieri, a unei călătorii labirintice și a unei/unor ascensiuni spirituale. „Acțiunea” acestui scurt roman este plasată în Franța, în secolul […]
2019 a început și s-a încheiat în zodia lui Knausgård. În primele luni ale anului am devorat ultimele patru volume din „Lupta mea”. De la Knausgård am învățat că literatura este arta de a observa detaliile din care e compusă țesătura propriei vieți, e privirea uimită a lumii în care […]
„Istoria s-a blocat. Nu mai există altceva decât un prezent fără început și fără sfârșit, în care Partidul are întotdeauna dreptate.” (1) Chiar dacă este precedat de vizionarul „Noi” al lui Evgheni Zamiatin, romanul distopic al scriitorului britanic George Orwell este considerat paradigmatic și trasează coordonatele unui întreg gen literar. […]
Povestea imaginată este plasată, ucronic, într-o Anglie alternativă a anilor ’80. Similar procedează Kazuo Ishiguro în „Să nu mă părăsești”. Ambele ucronii explorează, simultan, aversul și reversul progresului tehnologic. În romanul lui Kazuo Ishiguro, omenirea a eradicat definitiv bolile și a amânat degradarea firească a corpului uman printr-o invenție perversă: […]
„În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului” de Vintilă Mihăilescu este, înainte de toate, o carte necesară, scrisă fără strop de autocompătimire, ceva intermediar între jurnal, eseu, căutare antropologică/filozofică/sociologică/psihologică a unui răspuns suspendat. Punct de plecare: epifania negativă, spaima spaimelor, inomabilul verdict. Boala determină bruiajul identității, ruptura de nivel, […]
Motto din Pindar: „O, suflete al meu, nu năzui la viața nemuritoare, ci epuizează domeniul posibilului”. Premisa absurdului este un dezgust vag față de lume, o stare de greață la nivelul conștiinței. Înstrăinarea&sentimentul că lumea este ostilă umanului poate declanșa evidența absurdului, care îl poate transforma definitiv pe omul cotidian […]
Am avut nevoie de treisprezece luni ca să finalizez lectura din „Lupta mea”- una din cele mai intense experiențe din viața mea de cititoare. Șase volume, 3930 de pagini, 450.000 de exemplare vândute în țara natală, unde se estimează că un norvegian din zece ar deține această carte. Am citit […]
