…sau Ce au în comun versuri din: manele, muzică de mahala, folclor, un poet antic grec, un trubadur din secolul al XVI-lea, Goethe, Robert Burns, Ienăchiţă Văcărescu & Alecsandri Strofă din maneaua nr. 1: „Oh, domniţă, domnişoară, Cum te iubesc eu pe tine! Ochii tăi cum mai clipesc! Cum mă […]
Luand in calcul inflatia, The Graduate este un success mai mare de box office decat The Godfather, Forrest Gump, The Avengers, The Dark Knight, doar Gone With The Wind si The Sound of Music avand incasari mai mari in momentul lansarii. Considerat unul dintre primele filme care a reusit sa […]
Capitolul 37 Sclavii de la Hollywood Stăteam cu un cineast american într o cafenea micuţă din Hollywood, aranjată, ca multe altele, într un stil à la Bagdad. Era o seară toridă de decembrie şi uşile de la intrare fuseseră larg deschise. Un vînt uscat făcea să foşnească frunzele palmierilor de […]
Virgil Mazilescu (1942-1984) este unul dintre foarte puţinii poeţi la care mă întorc ori de câte ori încrederea mea în poezie este zdruncinată. Atunci când, dintr-un motiv sau altul, simt că poezia se îndepărtează de mine şi că îndoiala dă buzna în edificiul meu de cărţi şi de iluzii, convingându-mă […]
Unul dintre cei mai subtili critici contemporani de poezie găsea definitorie pentru Virgil Mazilescu tehnicitatea intensivă a scriiturii. Cititorul devot al lui Mazilescu (poezia lui cere competenţe prea specializate pentru a putea să aibă altfel de cititori) înţelege din prima că formula e exactă, fără doar şi poate; ba poate […]
De demult, pe când poveştile mă mai ispiteau din cărţile de basme, Focşaniul mă intâmpina, în fiecare vacanţă, cu desenul tăiat în aer de bastonul bunicului meu. Uitându-mă de pe geamul vagonului, atunci când simţeam apropierea oraşului, îl puteam vedea, aşa cum stătea, zvelt, cu o eleganţă anacronică, una cu […]
Uneori somnul devine calea care duce spre Dumnezeu. Păşesc în vis, imaginându-mi că mă întorc acasă, în locurile de odinioară, pierdute pentru prezent, însă drumul, pornit din familiarul acelei lumi, o ia pe nesimţite spre tărâmul Celui de care toată viaţa mi-a fost dor. *** Eram într-un palat în ruine […]
Cred că lăuntric ne asemănăm unor melci care îşi poartă cu ei locuinţa peste tot, până la capăt. Aşa se explică de ce atunci când casa copilăriei (pentru mine, anume, casa bunicii) dispare din câmpul vizual, pierzându-şi la un moment dat consistenţa materială, ea se retrage din afară înăuntru. Se […]
Au respins tot ce venea cu forța dinafara lor promisiunile mincinoase lașitatea majoritarului au refuzat catatonia luxul modern al bolilor noncomunicabile nevrozele colective aparatul ideologic postkafkian psihologia iluzionismului pactul și ierarhiile noilor secte dinastiile barbarilor care au supus orașul au rămas ireverențioși lucizi și exacți și limba lor a continuat […]
Mă întrebam în vis de ce se chinuie savanţii să inventeze aparate complicate ca să zboare, când ar putea să se înalţe prin ei înşişi, aşa cum o făceam atunci. Pluteam cu umerii-nainte, cu mâinile lipite strâns de trup, dar brusc mă lepădasem de materie şi devenisem zborul pur care […]
