pantoum pentru Alexandru Mușina Orice ți-ar spune despre talent sau virtute, Meseria asta nu se învață atât de ușor, Repeta maestrul retezând cu mână sigură tija Unei flori crescute din disperare, ghemuită-ntr-un colț. Meseria asta nu se învață atât de ușor, Nu te mira, e ca dansul, și cei ce […]
Intimitate (Charmides, 2013) de Angela Marcovici este cartea clandestină a unuia dintre cei doi sau trei poeți români contemporani care vor rămâne. Printre cunoscătorii pasionați ai poeziei recente, nimeni nu o poate ignora pe Angela Marinescu (fie că o consideră un nume mare și un reper, fie că îi repudiază […]
Se spune că de eşti vegheat de sus, când dormi, nu te mai rătăceşti în vis. Somnul te scoate într-un larg la care nu nădăjduiai să poţi ajunge, când eşti în lumea ochilor deschişi. Dar ce ţi se arată înainte, nu e un loc ci o imagine a ta – […]
Nu sunt, cum aș fi vrut să cred, nici vânatul cuiva, nici captiv, Doar că am obosit, atârnat așa, cu capul în jos, În timp ce ei mestecă, mestecă și învârt în oala cu sos Ascultând amuzați cântecelul meu abraziv. Pe aici au trecut mulți copilași promițători & cuminți Și […]
noaptea târziu când stelele pâlpâie deasupra blocurilor pe străzile din cartier latră câinii maidanezi noaptea târziu se întorc din cluburi tinerii şi studenţii care stau în apartamentele închiriate câteodată se bat se muşcă până la sânge şi schelălăie câteodată câinii fac la fel atunci când iubeşti în hipotalamus se secretă […]
13 Singura certitudine, singura instituţie, singura revoluţie: Dragostea. Restul sunt orgolii. Iar scrisul e reflexul acestui orgoliu, un şir lung de parastas cu măşti. Exordium? Modestia scriitorului? Pluralul autorului? Poveşti de adormit copiii. Totul e orgoliu. Până şi politeţea funcţionează ca o mască necesară a orgoliului şi a răutăţii: dacă […]
Doamne, unde duci Tu brichetele noastre? Unde dispar ele? În Lumea Brichetelor, pe care o proorocesc înaripații junkiști? În buzunarele doldora de găuri îndeajuns de îndurătoare? Îndeajuns de îndurătoare pentru ce? Le-am văzut stingându-se și nu a durut. Le-am văzut consumându-și și ultima picătură de gaz și nimeni nu și-a […]
I Când ies din somn, mă simt aidoma cu un pescar ce trage din adâncuri năvodul lui de taină să vadă ce a prins în vis. Atunci pipăi cu mintea trează imagini care stau să se destrame: unele sunt hibride, ca scoicile cu plete verzi de alge, altele – limpezi, […]
Pentru prima dată de cînd cinau în fiecare lună la familia Pardon, Maigret avea să rămînă cu o amintire aproape penibilă a unei seri petrecute în apartamentul de pe bulevardul Voltaire. Totul începuse la el acasă, pe bulevardul Richard Lenoir. Soţia lui comandase un taxi prin telefon, pentru că de […]
Pardon stătea la biroul lui şi fuma o ţigară, iar Maigret se aşezase în fotoliul tare rezervat bolnavilor. Stăruia acolo un miros deosebit, pe care comisarul îl cunoştea foarte bine, pentru că îl regăsea la fiecare vizită. Un miros care îi amintea de cel al posturilor de poliţie. Un miros […]
