Trepte

Pentru că eşti aşa departe,
Aştept să vii la mine-n vis,
Nu vreau să-ţi spun ceva anume,
Doar să te văd şi să te-aud,
Chiar dac-ai părăsit demult
Glasul şi chipul cunoscut.

De sus te uiţi ca un premiant
La mintea mea care se zbate
Să nu rămână repetentă
La o materie despre duh.

Arată-mi-te ca-nainte,
Să mă asigur că eşti tu
Şi nu ispita unei umbre.

Dar dac-apari ca altădată,
Mă voi înfricoşa la gândul
Că-ncep să văd ce nu există…
Mai bine-nvaţă-mă să curăţ
De buruieni tăcerea sumbră,
Ca s-o preschimb într-o grădină,
În care ne-am putea plimba.

Iar dacă nu te-aş mai zări,
Nu m-aş mai teme că te pierd
Ci dimpotrivă, ar fi semnul
Că de acum nimic pe lume
Nu ne mai poate despărţi.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *