X O poveste cu mari scriitori Graficianul subsecţiei noastre a realizat un portret al lui Anton Pavlovici Cehov, făcîndu-i un nas strîmb şi un pince-nez de asemenea proporţii, încît, privind de departe, aveai impresia că scriitorul şi-a pus ochelari de automobilist. Am hotărît să aşezăm portretul pe un şevalet din […]
Dar ce-a fost după aceea ! Doamne, ce-a fost ! Cînd s-a ridicat cortina, şi Nozdriov, rînjind cu obrăznicie, s-a înfăţişat sălii cufundată în semiîntuneric, de acolo au răsunat, ca o adiere prin frunziş, primele rîsete. Doamne sfinte ! Lumea a crezut că, după umorul cehovian, avea să i se […]
Până de curând, sintagma „lapte negru”, mai precis „schwarze Milch” se conjuga, în mintea mea, cu imagini teribile ale holocaustului, cu părul cel auriu al Margaretei și cu părul cenușiu al lui Sulemith, cu penetrantul „der Tod ist ein Meister aus Deutschland” din celebrul „Todesfuge” al lui Paul Celan. Ca […]
Pentru postmodernismul românesc, Mircea Ivănescu a fost, alături de Mircea Horia Simionescu, vârful aisbergului. Fără poezia sa, şi fără zecile de mari cărţi ale secolului XX pe care le-a tradus exemplar în româneşte, literatura noastră din ultimii patruzeci de ani ar fi arătat sensibil diferit. Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu şi […]
Când lucram la teza mea de doctorat despre poezia lui Mircea Ivănescu, n-am găsit o titulatură mai exactă pentru ea decât „poezia discreţiei absolute”. Mărturisesc că expresia mi se părea întrucâtva fericită şi pentru faptul că rima cu discreţia absolută a existenţei publice a lui Mircea Ivănescu – poetul fiind […]
poezia e altceva? nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc cum, foarte devreme, ea se scula dimineţa, şi aşezându-se pe pat aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini – să nu spun nimic despre […]
amintire din copilărie noaptea târziu, şi cu ochii măriţi, ascultând sunetul ploii în curtea mică din spate, şi ştiind că a trecut totul – fără putinţa întoarcerii în vremea curţii de piatră – şi când aşteptam paşii lui zvâcniţi, grei – mergea totdeauna foarte repede – şi pe urmă poarta […]
mopete şi ipostazele mopete scrie un poem despre mopete stând la masă în local, scriind aplicat un poem despre mopete – (mopete are pe masă un tom complicat cu minunăţii despre evul mediu – şi pete de cerneală pe degete, de mult ce-şi scoate notiţe). mopete din poemul pe care-l […]
anul în scădere toamna, desigur, poate să fie ca într-o imagine colorată dintr-o revistă lucioasă – (o reclamă pentru ţigări, în care ţi-ar face plăcere să mergi, pe sub arbori imenşi, cu focuri mici pâlpâind deasupra, nefireşti, şi prin iarbă alunecă, asemenea unui şarpe rotund, pisica). toamna e bine să […]
Emily Dickinson 288 Sunt Nimeni! Tu cine eşti? Alături de mine – Vrei – să te opreşti? Pereche-om fi atunci? Să nu spui nimic! s-ar afla peste tot – îţi zic! Cât de searbăd – să fii – Cineva! Cât de public – ca o Broască – Numele să-şi […]
