Doi prieteni se întîlniră la o staţie a liniei de cale ferată Nikolaevskaia. Unul era rotofei, celălalt – slab. Cel gras tocmai luase masa la restaurantul gării şi buzele, încă unsuroase, îi luceau ca nişte vişine coapte. Mirosea a vin de Xeres şi a Fleurs d’oranger. Slabul abia coborîse din vagon şi era încărcat cu geamantane, boccele şi cutii de carton. Mirosea a şuncă şi a zaţ de cafea. În spatele lui venea nevastă-sa, o femeie firavă, cu bărbia ascuţită, şi fiul său, elev de liceu, un băiat înalt, cu o pleoapă puţin lăsată pe un ochi.
— Porfiri! strigă rotofeiul zărindu-l pe cel slab. Tu eşti? Dragul meu! Nu te-am văzut de un car de ani!
— Doamne! se minună acesta. Mişa! Prietenul meu din copilărie! Ce cauţi aici?
Prietenii se îmbrăţişară şi se măsurară unul pe altul cu ochii umezi. Amîndoi erau miraţi, încîntaţi.
— Dragul meu! începu cel slab după ce se mai îmbrăţişară o dată. Nu mă aşteptam deloc! Ce surpriză! Ia să te văd mai bine! Ai rămas tot aşa de frumos cum erai, tot atît de îngrijit şi de fercheş. Doamne, Dumnezeule! Ei, cum o duci? Eşti bogat? Eşti însurat? Eu, precum vezi, m-am însurat… Asta-i nevastă-mea, Luiza, născută Wanzenbach… e luterană… Iar ăsta e fiul meu, Nafanail, elev în clasa a treia. Nafanea, domnul e prietenul meu din copilărie! Am fost colegi de liceu!
Nafanail stătu o clipă pe gînduri, apoi îşi scoase şapca.
— Am fost colegi de liceu! repetă slabul. Îţi aduci aminte, Mişa, cum ne porecliseră băieţii? Pe tine, Erostat, fiindcă arseseşi cu ţigara o carte a liceului, iar pe mine Efialte , fiindcă îmi plăcea să torn… Ha-ha-ha! Păcatele tinereţii…! Nu te teme, Nafanea! Vino mai aproape… Şi asta e nevastă-mea, născută Wanzenbach… luterană…
După o clipă de gîndire, Nafanail se ascunse după tatăl său.
— Ei, dar tu cum o duci, dragul meu prieten? întrebă rotofeiul, privindu-şi încîntat fostul coleg. Ai o slujbă undeva? Ai un post bun?
— Da, dragul meu, am o slujbă. Sînt de doi ani asesor de colegiu, am şi ordinul Stanislav. Leafa e cam mică… dar ce să-i faci! Nevastă-mea dă lecţii de muzică, eu fac în orele libere tabachere de lemn. Tabachere foarte bune! Le vînd cu o rublă bucata. Dacă cineva ia zece bucăţi sau mai multe, îi fac reducere. Ne descurcăm, de bine, de rău. Am lucrat înainte la un minister, şi acum sînt mutat aici, ca şef de birou… Am să fac serviciul aici. Dar tu? Nu cumva ai şi ajuns consilier de stat? Ai?
— Nu, dragul meu, caută ceva mai sus, răspunse grasul. Sînt consilier intim… Sînt şi decorat. Am două stele.
Slabul păli deodată şi încremeni, apoi faţa i se lăţi într-un zîmbet pînă la urechi. Ai fi zis că toate trăsăturile începuseră să i se topească. Trupul i se sfriji, se gîrbovi şi parcă i se făcu şi mai puţintel… Geamantanele, boccelele şi cutiile de carton se sfrijiră, se zbîrciră şi ele… Bărbia lungă a nevestei sale se lungi şi mai mult; Nafanail luă poziţia de drepţi şi îşi încheie toţi nasturii tunicii…
— Eu, Excelenţă… sînt încîntat! Un coleg de şcoală, ca să zic aşa, să ajungă la o situaţie atît de înaltă! Hi-hi-hi!
— Ia lasă prostiile! se încruntă grasul. Ce înseamnă tonul ăsta? Sîntem doar prieteni din copilărie, ce rost are respectul ăsta faţă de grad?
— Vai de mine… Se poate?…, continuă să rîdă stînjenit slabul, împuţinîndu-se şi mai mult. Atenţia binevoitoare a Excelenţei Voastre… e ca un fel de vlagă dătătoare de viaţă… Excelenţă, acesta e fiul meu, Nafanail… Soţia mea, Luiza, e luterană întru cîtva…
Grasul voi să spună ceva, dar faţa celui slab căpătă o expresie atît de servilă şi respectuoasă, încît consilierului intim i se făcu silă. Întoarse capul într-o parte şi îi întinse slabului mîna de rămas-bun.
Slabul îi strînse respectuos trei degete şi, frîngîndu-şi trupul într-o plecăciune adîncă, rîse subţire, ca un chinez: „Hi-hi-hi“. Nevastă-sa zîmbi şi ea. Nafanail făcu o temenea şi scăpă şapca din mînă. Tustrei erau extrem de impresionaţi şi măguliţi.
1884
Fragmente din „Logodnica. Nuvele si povestiri. ”
Traduceri de Alexandra Barcacila, Anda Boldur, Otilia Cazimir, Alice Gabrielescu, Nicolae Guma, Tia Mures, Tatiana Panaitescu, Natalia Radovici, Mihail Sevastos, Xenia Stroe, Stefana Velisar-Teodoreanu
Ingrijire de editie, studiu introductiv, tabel cronologic si note de Sorina Balanescu, editura Polirom, 2009
