Când ninge, sufletul se face Atât de alb încât începe Să lumineze-n întuneric. Muzica liniştei cuprinde Grijile, frica, întristarea, În dănţuirea fulguirii. Din poala zilelor mărunte, Privirea fuge la fereastră Să vadă cum coboară harul Pe pomii goi, pe strada strâmbă, Pe trecătorii fără nume, Redăruind imacularea. Pe frunte simt […]
Pentru că eşti aşa departe, Aştept să vii la mine-n vis, Nu vreau să-ţi spun ceva anume, Doar să te văd şi să te-aud, Chiar dac-ai părăsit demult Glasul şi chipul cunoscut. De sus te uiţi ca un premiant La mintea mea care se zbate Să nu rămână repetentă La […]
De la fereastră văd Luminile din frunze Stingându-se domol Şi dincolo de ramuri, Foşnind ca marea – cerul, Pe care –n înserare Trec păsările- nave. Aş vrea să ies afară, În frigul de cristal Şi frunzele uscate Să-mi murmure sub paşi, Dar nu mai pot pleca, De la un timp, […]
Pare că numai tu mă ştii, Iar eu ca să te pot cunoaşte Ar trebui să îmi închipui Un luminiş, o scară, poarta Pe care, dacă aş deschide-o, Te-aş întâlni ca niciodată. Aduc poiana pe caiet, Cu fluturii şi cu bondarii Pe răvăşirea de petale. O iau atent prin iarba […]
Cânta şi glasu-i tandru, Când molcom, când sălbatic, Mi se izbea de suflet Ca valul spart de stâncă. În febra melodiei, Cuvinte ne’nţelese Îmi cotropeau auzul Cu unduiri de mare. Trezite din adâncuri, Se ridicau banchize De doruri şi de patimi, Porniri nemaitrăite. Un dans de vieţi visate Îmi încinsese […]
Mergeam prin Balcic prima oară, Sub nori scânteia sură marea, Din pomi cădeau salbe de aur, Pe stânci fulgerau cormoranii. Ce nou îmi părea peisajul Pe care-l ştiam din tablouri! Prin aerul rece trecuse Un stol de poeme uitate. Ah, umbra bunicilor…paşii, Dulceaţa-nseratelor vremuri, Bătaia în poartă şi casa Deschisă […]
Pe când scriam, tocul m-a dus, Pe foaia albă, la Isus. “Mi-e frică, Doamne, şi mi-e rău, Nu mă lăsa să cad în hău, Ţine-mă bine!” L-am rugat. Isus a spus: “Eu te-am chemat Să mă veghezi acum când cad Şi pentru tine intru-n iad. Când voi ieşi din putregai, […]
L-am cunoscut pe Ivor Porter în anul 1991, când s-a întors în România, cu ocazia publicării în româneşte, la Ed. Humanitas, a cărţii sale Operaţiunea Autonomus, în România pe vreme de război .(1) O sunase la telefon pe mama mea, dornic să o revadă după o absenţă de mai bine […]
Uneori somnul devine calea care duce spre Dumnezeu. Păşesc în vis, imaginându-mi că mă întorc acasă, în locurile de odinioară, pierdute pentru prezent, însă drumul, pornit din familiarul acelei lumi, o ia pe nesimţite spre tărâmul Celui de care toată viaţa mi-a fost dor. *** Eram într-un palat în ruine […]
Cred că lăuntric ne asemănăm unor melci care îşi poartă cu ei locuinţa peste tot, până la capăt. Aşa se explică de ce atunci când casa copilăriei (pentru mine, anume, casa bunicii) dispare din câmpul vizual, pierzându-şi la un moment dat consistenţa materială, ea se retrage din afară înăuntru. Se […]
