Era casa mea…
-N-ați văzut o colibă zburând Încoace și-ncolo, prin aer? Era alburie, ușoară, Ca scoica în care nu-i nimeni. -Ba da, a trecut pe deasupra, Prea sus s-o oprim ori străpunge, Noi nici n-am știut ce fusese, Atât ne păruse de stranie. -Era casa mea de-altădată, De care acum sunt lipsită. […]





