Brusc musafirii din salon Se strâng în jurul unui domn Cu tenul pal, în redingotă. Nimeni nu pare să-şi dea seama Că personajul desuet Care declamă, răspândind Ca un parfum melancholia, Nu e din lume. L-am surprins Ieşind afară dintr-o carte. O, n-am de gând să-l deconspir, Tocmai acum când […]
Într-una din nopţile trecute, pe când cădeam în somn, am auzit-o pe bunica mea bătând în mine ca în poarta casei şi vocea ei se tânguia de afară să o primesc înăuntru. Atât de vie îi era ruga, încât m-am trezit vrând să-i deschid. M-am pomenit cu ochii pironiţi în […]
Atunci când se ruga, acasă, seara, vreme de un ceas, tata nu rămânea îngenunchiat în faţa unei icoane anume, nici nu stătea recules, într-o stare meditativă de spirit. Străbătea cu paşi neliniştiţi odăile, cu faţa întunecată de încrâncenare, cu o încruntare teribilă a sprâncenelor sale negre, stufoase. Privindu-i cu înfiorare […]
Dac-aş veni de sus, aş ninge Peste cetatea cenuşie, Acoperind vacarmul lumii Cu voaluri albe de tăcere. Aş coborî pe foaia scrisă, Ştergând domol şirul de slove, Pân-ar rămâne numai neaua De nimenea încă atinsă. Dac-aş veni de jos, ca iarba Aş năpădi încremenirea, Boltind clădirile, pavajul, Pân-ar rămâne unduirea. […]
A fost Dinu Pillat un fiu risipitor? Tatăl său, poetul Ion Pillat, avea cea mai frumoasă şi bogată bibliotecă din Europa primei jumătăţi a secolului al XX-lea, reuşind să pună, alături de creaţiile scriitorilor noştri clasici şi contemporani lui, volume preţioase din literaturile străine, unele purtând autografele unor autori ca […]
Credeam până mai ieri că scrisul Îşi ia puterile de aur Din ce s-a scris, şi că o carte Aprinde torţa altor tomuri, Că cititorul fură umbra Artistului care veghează. Dar nu… când intru-n bibliotecă Mi se năzare că misterul Care-a dictat atâtea pagini Nu s-a aflat pe sine încă, […]
Sunt locuită de două fiinţe: una se împiedică şi cade, cealaltă aşteaptă, pleacă mai departe, cu pasul drept, neşovăielnic. Una se agaţă când de un lucru, când de altul; geamăna sa îşi trece mâinile goale peste valuri, ca şi cum ar vrea să netezească marea. Una greşeşte, se sperie, lunecă […]
Mi-am adus aminte de o dimineaţă de demult, când fiind singură la mormântul tatei, în cimitirul răcoros-văratec, şedeam tristă, cu merindele aduse pentru pomană. Nu găsisem nici un preot să facă o slujbă şi să le binecuvânteze, aleile erau pustii şi pentru o clipă am trăit senzaţia unei adânci părăsiri. […]
– De când nu te-ai mai spovedit? îl întrebă în şoaptă preotul pe omul scund, puţin adus de spate, îngenunchiat în faţa lui. – Prefer să îţi răspund la urmă, răspunse-acesta pe un ton umil. Aş vrea să te cunosc pe tine, mai întâi. – De ce? se miră celălalt. […]
După şcoală, copilul dădu târcoale prăvăliei de antichităţi, deschisă numai cu o zi în urmă. Privirea-i fu numaidecât atrasă de fluturele de argint, oprit în zbor pe o cutie mică şi rotundă care lucea ca unda unui lac. – Nu vrei să intri? îl pofti pe neaşteptate vânzătorul, ivit în […]
