Eşti aici, nu te-ai dus, deşi simt Cã nu te mai am ca-nainte, Îmi eşti pretutindeni în aer Dar şi pe pãmânt mã învãlui, E însã-ntre noi un departe În care te pierd dacã preget S-aprind lumânarea de veghe. Ce bunã e flacãra micã La geam, când m-adun de pe […]
Mã bântuie tot mai adânc O amintire-nfricoşatã Care mã-ndoaie sub povara Unui pãcat ce pare veşnic. Dac-aş da timpul înapoi, S-ajung o clipã mai devreme Sã-mi curm pornirea cãtre rãu, Iremediabilul s-ar şterge. “Dar ce-am fãcut?” mã scormonesc, Uitându-mã cu spaimã-n urmã: Nu se strãvede nici un semn, Deşi sunt […]
Hai sã descoperim De azi necunoscutul, Sã ne lãsãm în voia Cetãţilor ascunse, Cu strãzi ameţitoare Şi trecãtori ciudaţi! Ne va pãrea un timp Cã mergem la-ntâmplare Prin noul captivant… Apoi ni se va şterge Din vãz ce-a fost strãin Şi-abia ajunşi la capãt, Vom bãnui ce sens Ne-a-mpins în […]
Ce valuri verzi de ramuri Îmi leagãnã privirea, Când deschid larg fereastra, Devreme, dimineaţa! Şi când o iau pe stradã, Merg ca pe fundul mãrii, Având deasupra bolta De înfloriri a apei. Ce-a stat în aşteptare Acuma se deschide, Stârnind o unduire De-albine şi de fluturi. Aş vrea dar nu […]
Când te încearcă îndoiala, Când mintea ta-i un ghem de zbateri Şi ai pleca dar nu ai unde, Te-aş lua cu mine în livada Ce se deschide în tabloul Care-a oprit pe totdeauna Aleanul verde al amiezii. Am sta sub crengile pictate, Până când mările din suflet S-ar îmbuna, căci […]
Ma-ndepartez de sunet si culoare, Nici o mireasma nu ma mai imbie, Tot ce ating- sub miini se face aer, Gustul bucatelor se stinge, Atit imi e de dor de Tine, Doamne. Cum am putea ramine impreuna, Cind Tu cobori sa-Ti faci in mine cuibul Iar eu, cea de o […]
Maică – pădure, soră – lună, Cumetre – ape, frate – soare, Veniţi cu mine către Domnul Că m-a chemat la El, azi-noapte, Şi greu îmi e să mă duc singur. Dar nu se-aude nici un foşnet, Şi nici o undă nu tresare, Norii acoperă lumina Ce mă veghea din […]
Pentru doamna Cristina Bogdan de la Monica Pillat Aş vrea să fac o scară din cuvinte Pe care să mă sui până la Tine. Mi-ar trebui cuvinte moi ca iarba, Cu unduiri de aripi nevăzute, Cuvinte ca vestale ale tainei Purtând spre ceruri torţele tăcerii… Pe treapta cea de sus […]
pe o temă de Tarkovski Cum se întunecase de furtună, Se-adăposti-ntr-o casă părăsită, Cu geamurile sparte şi păianjeni Pe pânzele întinse prin cotloane. Pe când privea pustiul, prăfuirea, A început s-audă în răstimpuri Un dangăt ca de clopot pe aproape Şi căutând, văzu pe-o masă goală Un telefon uitat parcă […]
De-ar fi să îi aduc din nevăzut Pe bunii mei, plecaţi din astă lume, Mi-ar trebui o casă dispărută În care cei chemaţi să se răsfire Într-un alai de vechi înfăţişări. Bunicul meu – copil m-ar lua de mână Şi m-ar ruga să-l culc într-o poveste, Iar tata mi-ar zâmbi […]
