A fost Dinu Pillat un fiu risipitor? Tatăl său, poetul Ion Pillat, avea cea mai frumoasă şi bogată bibliotecă din Europa primei jumătăţi a secolului al XX-lea, reuşind să pună, alături de creaţiile scriitorilor noştri clasici şi contemporani lui, volume preţioase din literaturile străine, unele purtând autografele unor autori ca […]
Credeam până mai ieri că scrisul Îşi ia puterile de aur Din ce s-a scris, şi că o carte Aprinde torţa altor tomuri, Că cititorul fură umbra Artistului care veghează. Dar nu… când intru-n bibliotecă Mi se năzare că misterul Care-a dictat atâtea pagini Nu s-a aflat pe sine încă, […]
Sunt locuită de două fiinţe: una se împiedică şi cade, cealaltă aşteaptă, pleacă mai departe, cu pasul drept, neşovăielnic. Una se agaţă când de un lucru, când de altul; geamăna sa îşi trece mâinile goale peste valuri, ca şi cum ar vrea să netezească marea. Una greşeşte, se sperie, lunecă […]
Mi-am adus aminte de o dimineaţă de demult, când fiind singură la mormântul tatei, în cimitirul răcoros-văratec, şedeam tristă, cu merindele aduse pentru pomană. Nu găsisem nici un preot să facă o slujbă şi să le binecuvânteze, aleile erau pustii şi pentru o clipă am trăit senzaţia unei adânci părăsiri. […]
– De când nu te-ai mai spovedit? îl întrebă în şoaptă preotul pe omul scund, puţin adus de spate, îngenunchiat în faţa lui. – Prefer să îţi răspund la urmă, răspunse-acesta pe un ton umil. Aş vrea să te cunosc pe tine, mai întâi. – De ce? se miră celălalt. […]
După şcoală, copilul dădu târcoale prăvăliei de antichităţi, deschisă numai cu o zi în urmă. Privirea-i fu numaidecât atrasă de fluturele de argint, oprit în zbor pe o cutie mică şi rotundă care lucea ca unda unui lac. – Nu vrei să intri? îl pofti pe neaşteptate vânzătorul, ivit în […]
Basmele populare ca şi literatura cultã pentru copii stau sub semnul unei ciudate omisiuni: timpul. Acţiunea se desfãşoarã în spaţii imaginare, o împãrãţie, un castel, pãdurea, grãdina ispitirii, tãrâmul celãlalt, care poate fi adâncul unei ape sau al unui ţinut din mãruntaile pãmântului, ori înaltul muntelui, al cerului ca locuinţã […]
Un pod de gânduri Deasupra orelor târzii Se arcuia un pod de gânduri Pe care, noaptea, două păsări Îl luau în cioc, zburând cu el Până la marginile lumii, Când îl lăsau încet în jos Să lege veghea de-adormire Şi să ne ia-n acelaşi vis. Întoarcerea acasă Aievea merg pe […]
