Uneori somnul devine calea care duce spre Dumnezeu. Păşesc în vis, imaginându-mi că mă întorc acasă, în locurile de odinioară, pierdute pentru prezent, însă drumul, pornit din familiarul acelei lumi, o ia pe nesimţite spre tărâmul Celui de care toată viaţa mi-a fost dor.
***
Eram într-un palat în ruine şi zăboveam vrăjită prin încăperine pline cu brocarturi, cu mobile şi obiecte scumpe, cu tablouri şi draperii de catifea de culoarea aurului veşted. Era acolo, pe podea, o carte ferecată în argint, iar în medalioanele de pe copertă erau pictaţi îngeri. Am cerut voie să iau, din câte erau acolo, doar cartea şi cineva mi-a îngăduit. Dar când să ies, pe hol, am dat de vase preţioase sparte, de comori stricate care urmau să fie aruncate la gunoi.
Dintr-o ramă aurie, ruptă, mă privea bunica mea cu zâmbetul ei de demult. M-am aplecat şi am luat rama cu poza ei, cu gândul s-o repar acasă. Alături, pe jos, mai era o ţesătură galbenă, pe care altădată bunica mea aşeza ceştile de ceai. Am părăsit palatul, strângând la piept cartea cu îngeri, rama ruptă cu poza bunicii şi ţesătura deşirată.
***
Se făcea cã mã aflam într-un templu în ruinã, la malul mãrii. În jurul meu o mulţime de oameni, unii din strãvechime, alţii de azi, discutau în contradictoriu despre existenţa divinitãţii. Cum tãceam, ascultând împletirea şi rãsfirarea opiniilor, am desluşit deodatã lângã mine un câine, care veghea cu o încordare atât de intensã, încât am simţit cã sub acea înfăţişare mă privea Dumnezeu. Era acolo dar nimeni nu părea să-L vadă.
***
Mă pierdusem pe fundalul cenuşiu al unor străzi necunoscute, căutând în van calea spre casă. Luând-o înainte, m-am pomenit într-un târziu în dreptul unei biserici din care tocmai ieşea lumea, căci se sfârşise liturghia. După o vreme, am dat de o altă biserică de unde pleca mulţimea, căci şi acolo se terminase slujba. Tot drumul meu era presărat cu biserici care îşi închideau porţile, de cum mă apropiam de ele. Mergeam cuprinsă de o vinovăţie crescândă, fiindcă totdeauna ajungeam ultima şi nu mai puteam fi primită înăuntru.
În spatele ultimei biserici de pe drum, am observat o ceată de copii în alb, care cântau afară. În jurul lor nu era nimeni altcineva şi când mi-am ridicat ochii, am văzut că cel care cânta lângă mine avea aripi.
***
Înaintam în sus ca sorbită de o putere nevăzută, printr-un alb imaculat ca zăpada neatinsă. Şi cum suiam, deodată, într-o parte a drumului vertical, am văzut un leopard alb, cu pete vag cenuşii, cu trupul transparent ca de sticlă. Brusc am ştiut Cine era. Când am trecut prin dreptul Lui, m-am întrebat dacă nu va sări să mă sfâşie, dar leopardul nu s-a mişcat ci a rămas numai la pândă. Iar sus de tot, când am ieşit din alb, m-am trezit pe acoperişul negru al unei catedrale şi, ca să nu cad, m-am agăţat cu amândouă mâinile de crucea înfiptă în turla subţire.
***
Mi se făcuse dor de ai mei şi cum eram într-un loc singuratic, acoperit de iarbă, am îmbrăţişat pământul, lipindu-mi obrazul de el, iar pământul mi-a răspuns cu o tresărire din adânc.
În faţa mea se ridica un pom şi la poalele trunchiului, lipită de el, era o iască mare, având forma unei inimi. Când am atins-o, s-a desprins şi luând-o în mâini, am simţit că era moale şi vie.
– Ce vrei să faci cu ea? am auzit în mine întrebarea.
– Aş vrea să zbor, am răspuns tot în gând.
Atunci am început să mă înalţ încet, în asfinţit, şi coruri nevăzute cântau ca de Înviere, iar când am ajuns în văzduh, norii au prins treptat să se destrame şi printre aburi am văzut ochii, pictaţi ca în fresce, ai lui Isus.
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
