se schimbă anul prin oraş mai nimeni cei puţini care trecem suntem cu atât mai importanţi încât ne privim în ochi şi am vrea să ne salutăm mă opresc în dreptul unei bătrâne care vinde buchete de vâsc şi o întreb: mentă nu aveţi? femeia se dă puţin […]
„Umilirea”, (relativ) recentul roman al lui Philip Roth (a apărut în 2009), readuce în discuție câteva dintre temele eterne ale unui continuum literatură-viață: teama de ratare și de posibila demascare a imposturii (actorul care își uită rolul), fragmentarea eului corolată cu pierderea identității și cu distanțarea de masca socială, caducitatea […]
“ Priveşte-i pe arlechini”este ultimul suspin al lui Nabokov, un text în care obsesiile fondatoare ale operei sale revin, spre a-l mai bântui încă o dată. De la exil şi identitatea fracturată a intelectualului până la demonul parodic care îi locuieşte ficţiunile, totul este prins aici, ca într-o magnifică, barocă […]
Cel mai recent roman publicat de Javier Cercas – Legile frontierei (2012) – surprinde atmosfera din societatea spaniolă a anilor 70, primii de după căderea lui Franco, ani de confuzie a valorilor și de căutare derutant-traumatizantă a libertății, a identității. Realitatea epică a cărții surprinde o lume a violenței, a […]
Cetățile mele, se sparg în valuri de piatră sub linia orizontului. Soarele, se stinge-n lacrima mea tulbure de-atâta crepuscul. Marile lumii, spală tălpile nopții până când urmele pașilor ei dispar, nevăzute, înspre zare. Visul meu? Un mastodont care se prăbușește sub propria-i greutate încă o dată, și încă o dată… […]
Există zâmbete de surpriză Ca atunci când descoperi în lada veche a unei canapele (canapeaua din bucătărie, pe care ai stat de atâtea ori, unde credeai că se află doar colecțiile revistelor citite cu douăzeci și cinci de ani înainte și câteva almanahuri vechi, fără coperte) o jucărie de când […]
Pentru că ne face bine s-o citim. Pentru că, asemenea personajelor ei, nu vrea nimic de la nimeni (nici măcar de la ea) şi pentru că urăşte băile de mulţime. Pentru că, în cărţile ei, prinde lumea din gesturi mărunte, din oameni cenuşii, la care altul nu ar găsi nimic de […]
când plâng nu mă feresc de tine te privesc în ochi așa cum un bărbat se privește-n oglindă fără teama că o să vadă cu totul altceva decât ce știe când plâng am în piept o inimă plină de curaj
Dincolo de poem şi dincoace de roman, ” Foc palid” reconfirmă, la 1962, că una dintre virtuţile centrale ale geniului nabokovian este capacitatea de invenţie, de dedublare şi de alunecare, ironică, prin vârstele literaturii. Subtilitatea arhitecturală a acestui text care iese din canoane şi din reguli este maniera prin care […]
Puţini scriitori care reuşesc să impună un personaj, cu nume cu tot, ca etimon cultural al unor realităţi ulterioare, ca reper inconturnabil, ca tipar mentalitar. Ilf şi Petrov au reuşit un astfel de lucru, iar personajul lor se numeşte Ostap Bender pe care reeditarea romanului Viţelul de aur (traducere din […]
