E ora 4:23 nu doarme nimeni e-ntuneric. Pe scările din piatră urcă cu pas domol liniștea nopții încălțată în pantofi de mucava. E noapte adâncă. E liniște deplină. Nimeni nu îndrăznește să scoată nici măcar un cuvânt. Ne-mpiedicăm în pânze de păianjen la marginea întunericului până când firele moi se […]
Cât de frumoasă e câmpia dragul meu !” Zicea Vincent van Gogh. Cât de întinsă e câmpia, cât de nepăsător am devenit la tot ce se înalță (maiestuos ar spune unii) în jurul roții în care ne învârtim cu toții aș spune eu. Ne învârtim în sensul acelor de ceasornic […]
Alerg în cârje fugărit de lupi; mă-mpiedic și cad cu obrazul pe-o piatră. Haitele mă-nconjoară, fiara se apropie cu colții rânjiți și mușcă din mine, se hrănește cu trupul meu, bea din sângele meu și valea răsună de urletele lupilor înfometați. Mâine trupul meu, sângele meu, se vor transforma în […]
Mai ții minte ce tineri eram ? Eu aveam 21 de ani iar tu 19. Stam tolăniți amândoi pe deal, la umbră sub plop. Eu tolănit într-o rână, tu pe spate cu capul pe brațul meu… Aveam părul lung care-mi cădea peste umeri. Tu aveai părul lung și negru până […]
Sălciile din fața blocului meu au frunzele albastre. Iarba galbenă ca o lămâie este părul blond al naturii care se întinde netedă până dincolo de orizont. Eu stau singur în fața ferestrei și privesc… un spectacol multicolor halucinant. Numai eu singur mult prea singur mă mir de albastrul ceruleun al […]
Au venit dinspre campie, patru ori patru de la vie; și cu doi de la izvor, nu mă-nnebuni că mor! că-ntre floare și bujor întrucât e zurbagiu am ales un dirijor. Dinspre câmpuri și ogoare, zboar-o pasăre spre nori ca să-nalțe-nspre răzoare floarea-albastră de cicoare… iar pe lunca dintre dealuri […]
Copacu-ncare poți ciopli Madonă sau sicriu nu are flori nici umbră nu-și aruncă ; sub el în palmă vrau să-mi scriu „mi-e dor” și pumnul greu să-l strâng. Arunc cu pietre spre amurg și-mi curge-o lacrimă încet și parcă mâinile mă dor și parcă mă lovește-n piept și greu mă […]
De astăzi cedri cresc în vii. Din ramuri vreau să mă desprind în bulgări negri mă prefac și frunzele mi le întind și verdele îl strâng în mâini și seva-mi curge în deșert și-n mii de cioburi mi se sparg cristalele din arlechini. Dar caii mi se scurg în nori. […]
Diseară O să se aștearnă tăcerea Peste frunzele De trandafir O să plouă Cu întuneric Peste creștetul meu Izvoarele Își vor arunca Reflexele de lumină Peste mâinile tale Iar eu Voi săruta luciul apei Care-ți mângâie cu lumină Pielea catifelată. Diseară O să plouă cu stele Peste umerii mei Umbrele […]
Sunt singur doamnă mai singur ca oricând îmi cade seara-n stropi mărunți pe frunte și-aștept de astă toamnă coroana să mi-o pun din frunze de stejar cu arbore cu tot. Sunt singur doamnă dragă sunt singur pe pamânt și vreau ca în tăcerea asta de mormânt pe creșâștetul înalt coroana […]
