Privesc cerul printre frunzele unei sălcii. Norii sunt galbeni ca ceara Bolta cerească este de-un verde aprins. Numai aripa unui future rătăcit este neagră ca un catran neagră ca o smoală zburătoare. Milioane de fluturi mai negri decât însuși negrul umplu văzduhul. Zborul lor aidoma unor lilieci rătăciți și bezmetici […]
Aş vrea să mai amân o vreme poemul, să îl încetinesc, să îl dau în reluare în timp ce mă întreb de ce eu? De ce trec peste graniţe pe care nu le ştie nimeni legată noaptea în camioane de marfă. De ce pe măsură ce mă dezbrac în timp […]
simple viori violacee stârnesc confuzii prin obiecte reci abur subţire urcă din femeie ca dintr-un foarte proaspăt loc de veci capcane fastuoase la vedere purtând aroma prăzii viitoare aerul cald şi simpla mea părere ce umple-un gol rămas dintr-o-ntrebare sunete rare urmăresc prezenţa îi dau contururi aspre de învins nesăţios […]
şi zău că nu ar fi un rău să-mi trec trupul pe numele tău iar la sfârşit sau poate înainte mărunt şi într-un colţ să scriu pe testamentul liliachiu adio şi nu am cuvinte (Din volumul Firește că exagerez, editura Excelsior, Timișoara, 1994)
iubita lui este în comă stă întinsă pe patul metalic de spital între cearșafurile albe fire de plastic ies și intră din pielea ei uneori își mișcă degetele uneori pleoapele care acoperă ochii foșnesc ca niște frunze ea ca o floare adormită visând vara care abia a început vântul care […]
Stau singur. Sunt departe atât de departe de bolta de vie de copacii copilăriei mele de florile de rostopască ce-mi creșteau lângă garduri de aerul răcoros de sub streașină departe de mine… departe de tine… departe de tot ceea ce cândva țineam atât de strâns în mână să nu-mi scape […]
Ea doarme la marginea muntelui unde cerul e alb şi dacă o strigi pe nume îţi vorbeşte în somn amorţită între cearşafuri şi-nfăşurată în gheaţă curgătoare Ea doarme când plouă şi patul e ud iar lamelele vegetale ies din parchet, şi-o ating din cap până în picioare cu degete […]
Posteritatea lui Alecu Russo, ca a atâtora dintre paşoptişti, este paradoxală şi înşelătoare. Accidentul istoric a făcut ca unul dintre textele sale de patetism patriotic şi mesianism romantic, “Cântarea României” ,să dea numele festivalului grandios prin care regimul ceauşist îşi celebra propria sa impostură propagandistică. Redus la efigia unui scriitor […]
Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi (traducere de Corina Bernic, Editura Humanitas, 2014) este o carte despre interogatoriile la Securitate ale Hertei Müller, în perioada ceaușistă, și despre ramificatele presiuni psihice la care autoarea a fost supusă. Pentru Herta Müller este mai importantă povestea așteptării dinaintea […]
Asemeni lui Cezar Petrescu şi Ionel Tedodoreanu, Radu Tudoran are posteritatea critică aşezată sub piatra tombală a epitetului infamant de “ autor de succes”. Romanele sale sunt exilate, invariabil, pe acel raft pe care îl mai frecventează doar adolescenţii. Maturizarea înseamnă, inevitabil, despărţirea de acest autor căruia îi lipseşte seriozitatea […]
