Pentru că importanţa lui Maiorescu a devenit un loc comun, iar locurile comune ne „tocesc” înţelegerea, vorba lui, vă propun un exerciţiu contrafactual, dintre cele pe care le fac filozofii sau istoricii, o lume posibilă, una fără Maiorescu. Ce s-ar fi întâmplat dacă Maiorescu nu s-ar mai fi întors de […]
Caragiale-tatăl a ambiţionat să fie un scriitor popular şi a reuşit incomparabil mai mult decât atât. Prin replicile ofensive ori văicăreţe ale personajelor sale, prin propoziţiile şi sintagmele lor devenite ultracunoscute şi intrate în uz, el a creat, practic, un supracod ficţional, un limbaj şi un comportament sudate ca feţele […]
Sunt locuită de două fiinţe: una se împiedică şi cade, cealaltă aşteaptă, pleacă mai departe, cu pasul drept, neşovăielnic. Una se agaţă când de un lucru, când de altul; geamăna sa îşi trece mâinile goale peste valuri, ca şi cum ar vrea să netezească marea. Una greşeşte, se sperie, lunecă […]
Știu, epoca asta nu e nici cea mai oarbă, nici cea mai strâmbă din câte au fost. Însă în parcul Lewinsky m-am așezat pe iarbă întrebându-mă dacă mai are vreun rost. Și am văzut leii, și am trecut printre ei. Pe lângă cuști și garduri înalte. Peste ruinele unui vechi […]
în românia după 1989 tinerii purtau blugi fără să se gândească la spinările îndoite ale sclavilor negri care culegeau bumbac cu două secole în urmă pe plantaţiile din mississippi beau rom fără să se gândească la sclavii din jamaica fermentând alcool maroniu din trestia de zahăr pe care erau obligaţi […]
Pentru că în epoca internetului mai toate articolele din ziare sunt însoţite de felurite comentarii, plasate în aşa-numitul forum, un spaţiu public deschis cu generozitate la subsolul paginii, poate că nu e lipsit de interes să ne întrebăm cine sunt primii „forumişti“ români şi cum arătau comentariile lor. Dacă pentru […]
E deja un lucru ştiut: într-atât e de monotonă lirica lui Bacovia, într-atât e de redundantă şi de consecventă în puţinătatea instrumentelor expresive, încât toate volumele ulterioare celui de debut Plumb (1916) nu par decât o prelungire a acestuia. De-a lungul a aproape jumătate de veac de poezie, până la […]
Clamând din capul locului, adică din titlurile înseşi, că scrie cărţi de iarnă, prin urmare reci, geroase chiar, şi poeme care nu pot fi înţelese, Ion Mureşan ţine să se contrazică punctual (şi bine face): pe de o parte, scrisul lui nu are nimic din ermetismul glacial, edificat adică de […]
Nici o poveste cu bunici, părinţi, nepoţi şi grădini nu ar fi întreagă fără poveştile lor- dincolo de timp, dincolo de moarte, dincolo de goana raţională a celor mari din jurul lor, câinii duc mai departe un secret al iubirii necondiţionate pe care doar ei îl ştiu cu adevărat. Şi […]
Poezia lui Ion Pillat este încărcată de un sens al tradiţiei şi al melancoliei. Trecutul reconstituit în paginile sale este unul modelat cultural- de aici, tentaţia de a reveni către arta lui Pillat ca la un liman al amurgului şi visării. Biserica de altădată. Biserică de altădată, ce ctitor mi […]
