Pentru că în epoca internetului mai toate articolele din ziare sunt însoţite de felurite comentarii, plasate în aşa-numitul forum, un spaţiu public deschis cu generozitate la subsolul paginii, poate că nu e lipsit de interes să ne întrebăm cine sunt primii „forumişti“ români şi cum arătau comentariile lor.
Dacă pentru antichitatea greco-latină o primă variantă de forum e corul, adică vocea colectivă care comentează unitar gesturile eroului din tragedii, uneori în numele bunului-simţ, al experienţei, alteori dând glas prejudecăţilor şi temerilor omului obişnuit confruntat cu situaţii neobişnuite, la noi, primul forum apare abia în preajma lui 1800, în epopeea lui Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada. Similitudinea e izbitoare: locul discuţiilor, tipurile umane ale participanţilor, pseudonimele şi duelul verbal de atunci trimit, toate, la cele electronice, de astăzi. La fel ca „forumiştii“ lui Budai-Deleanu, şi cei de astăzi îşi fac auzită vocea doar la subsol, nu se pot amesteca direct în „acţiune“, sunt un fel de chibiţi ai jocului ziaristic, un fel de spectatori care discută în pauze. Atunci, ca şi acum, cei mai mulţi apar sub nume de împrumut, eventual anagramate, se ascund sub apărătoarea comodă şi nu tocmai curajoasă a anonimatului. Cei care nu se ascund sunt îndeobşte şi cei mai civilizaţi. În fine, la fel ca în subsolul epopeii, şi în subsolul paginii de ziar părerile sunt diverse, gradul de înţelegere variază de la maximum la minimum, iar textul poate deveni un simplu pretext pentru cine-ştie-ce polemică politică sau obsesie a comentatorilor. Autorul, „Poeticul“, e şi el luat în râs de câte ori se iveşte ocazia; cu cât e mai cunoscut, cu atât e o ţintă mai atrăgătoare pentru forumişti. Autorul devine, în acest caz, mai important decât articolul pe care l-a scris, şi atacurile la persoană sunt de nestăvilit.
Să urmărim delectabila diversitate din subsolul epopeii lui Budai-Deleanu, pentru a recunoaşte o parte din tipologia care se face văzută la subsolul epopeii de azi. Unul dintre cei mai simpatici chibiţi e cocon Idiotiseanul. Fără cultură, fără pregătire „poeticească“, dar, mai ales, fără agerime a minţii, el pune întrebări pe măsura numelui său şi acuză la grămadă. Trage concluzii greşite, se agită inutil şi îşi schimbă porecla în renume.
Opusul lui e Mitru Perea sau M.P. (anagrama lui Patru Maior, prieten al autorului). Acesta e mintea luminată, omul cult care înţelege corect, explică, pune în context, ştie istorie, e echilibrat şi onest.
În vecinătatea lui Idiotiseanul stau Chir Simpliţian şi Onochefalos (gr. „cap de măgar“). De remarcat că cei trei nu sunt întotdeauna de acord, pentru că fiecare e prizonierul propriilor limite: prostia, obtuzitatea („inocenţa“) şi trivialitatea (măgăria).
Un jupân Coantreş şi un Vintilă apar ocazional, de umplutură, iar Mândrilă are mândria (locală) uşor de satisfăcut. Vin apoi Părintele Filologos, responsabil cu rigoarea lingvistică, Coconul Musofilos, care se ocupă de partea poetică, Cocon Erudiţian, care le ştie pe toate şi le explică într-un mod savant.
Nu poate lipsi Mustrul, care nu face altceva decât să mustre (cu severitate). În epopeea lui Budai-Deleanu o zonă sensibilă e şi cea religioasă, astfel încât Părintele Desidemon şi Părintele Evlaviosu se ciondănesc adeseori pe chestiuni de credinţă, iar Popa Nătăroi pare văr cu Coconul Simpliţian.
Jupân Răbdăceanul este cu siguranţă un strămoş al lui Trahanache. Formula lui, metoda de aplanare a conflictelor este „Să aşteptăm puţinel“, altfel spus, „Aveţi puţintică răbdare!“
O voce importantă este a Coconului Politicos, care reduce totul, maniacal, la politică.
Chir Adevărovici spune adevărurile incomode. Şi, nu în ultimul rând Criticos, născut sau făcut critic literar, explică intenţiile satirice sau subtilităţile de construcţie ale textului. De remarcat că la Ion Budai-Deleanu absolut toate discuţiile sunt cârje ale înţelegerii, ajutoare date autorului. Chiar cocon Idiotiseanu şi Simpliţianu prilejuiesc, prin neînţelegerile şi naivitatea lor, punerea la punct a lucrurilor, astfel că totul se întoarce în favoarea Poeticului.
Dar vremea idilică a Ţiganiadei a trecut. Astăzi în forumuri vocile se unesc, în genere, nu în sprijinul textului (măcar a părţilor sale bune, câte sunt), nu pentru tălmăcirea, ci pentru răstălmăcirea lui. Erudiţianul nu-şi pune cultura în joc ca să lumineze articolul, ci ca să se lumineze pe sine (primind eventual laudele consoartei: „Ca dumneata, bobocule, mai rar!“). Chir Criticos de ieri explica, urmaşul lui de azi distruge. Au apărut şi categorii noi: nu mai e un secret că, mai ales în perioade electorale, unele partide au oameni angajaţi (plătiţi, deci) ca să-i ponegrească pe adversarii politici sau, pur şi simplu, pe cei de altă părere. Şi mai sunt junii (în genere în preajma bacalaureatului sau puţin după ce nu l-au luat), care sunt orbeşte contra tuturor. Din fericire există şi vocile de bun-simţ, cititorii normali, cei binevoitori şi sensibili, cu care nu poţi să nu fii de acord. Dar aceştia se îneacă sub agresivitatea interlocutorilor înainte menţionaţi, care par a fi rude de sânge electronic cu fiinţele yahoo descrise de Swift într-una din călătoriile lui Gulliver (în Ţara Houyhnhnms), acele creaturi răutăcioase, invidioase, certăreţe şi iuţi la mânie.
La începutul secolului 19, în epopeea lui Ion Budai-Deleanu, şirul de întâmplări eroi-comico-satirice, adică ţiganiada, se petrecea doar sus, în pagină. Jos, în piaţa publică, în forum, era o discuţie civilizată, plină de beneficii pentru cititor. Tare mă tem că astăzi lucrurile stau cu mult mai rău.
Notă
Îi rog pe forumiştii de bună-credinţă să nu se recunoască în cei încondeiaţi aici. Nu despre ei e vorba. Cât despre ceilalţi, adversarii lor, le-o iau înainte. Permiteţi-mi să-mi imaginez singură un forum în ton cu cele prezentate mai sus. Voi împrumuta numele de la celebrul înaintaş iluminist, iar vocile de la forumiştii din ziua de azi.
________________________________________________________________________
Chir Erudiţian: Stimată doamnă, degeaba vă tot lăudaţi că aţi citit Ţiganiada! Ar trebui să ştiţi că aceasta nu a apărut „în preajma lui 1800“, cum afirmaţi, ci mult mai târziu, după moartea autorului. O prima variantă în 1876 şi 1877, iar varianta completă abia în 1925, tipărită de Gh. Cardaş.
Chir Musofilos: Scuzaţi-mă, dar a fost scrisă, în prima formă, pe la 1800, iar a doua variantă la 1812. Însă aveţi dreptate, aceste precizări erau necesare. E tristă tendinţa asta spre superficialitate şi simplificare.
Simpliţian: Şi eu sunt contra simplificărilor de orice fel. Ce, suntem copii?
Onochefalos: E o măgărie fără seamăn. Nu cumva prin trimiterea la Ţiganiada, autoarea vrea să sugereze că am fi cu toţii ţigani? Nu cumva vrea să spună că eu am cap de măgar?
Cocon Idiotiseanul: Domnule Onochefalos, de obicei sunt de acord cu dumneata, dar aici cred că greşeşti. Doar pe vremea aia nu exista internet! De-asta cuvântul forum întrebuinţat de autoare e ca nuca-n perete.
Părintele Filologos: Domnule Idiotiseanu, forum este un cuvânt latinesc, forum-fora, un spaţiu public în care cetăţenii din Roma antică se întâlneau pentru a face negoţ sau a purta discuţii politice şi economice. Astăzi desemnează fie o adunare importantă, un colocviu, fie o discuţie electronică, de tipul celei pe care o purtăm noi.
Idiotiseanul: Noi nu facem nici negoţ, nici nu purtăm discuţii economice. Aşa că îmi menţin părerea. E ca nuca-n perete.
Chir Politicos: Autorul ăsta, Budai-Deleanu, de care n-am auzit, nu era deloc corect politic. Ce titlu e ăsta? Eu aş fi interzis publicarea cărţii lui.
Simpliţian: Aşa e!
Chir Mustrul: Nu era cazul ca autoarea să fie ironică. Prea multă zeflemea la noi, la români, prea mult Caragiale!
Simpliţian: Şi eu sunt împotriva ironiei de orice fel. Dar aici chiar n-am văzut ironia.
Erudiţian: În secolul al XIX-lea, un poet francez, Alcanter de Brahm, propune un semn de punctuaţie nou, punctul ironiei. Ocazional a şi fost folosit în presa franceză. Îi propun autoarei să-şi marcheze de-acum înainte frazele ironice cu el. Ca să fie limpede când râde şi când e serioasă. De altfel, sunt de acord cu Chir Mustrul: mai multă seriozitate!
Autoarea (cu voce stinsă): Vă mulţumesc tuturor pentru sugestii. Voi ţine cont de ele.
