De câte ori n-aţi întâlnit prozatori laborioşi care vorbesc la nesfârşit despre romanul vieţii lor, în loc să-l scrie? Gestaţia închipuitei capodopere este atât de grea, încât procesul obţinerii ei substituie, până la urmă, produsul literar scontat. Într-o ţară de stilişti flaubertieni şi constructori extrem de atenţi la fiecare detaliu, […]
În judecarea şi evaluarea literaturii apărute înainte de 1989, tendenţiozitatea şi ignoranţa îşi dau adeseori mâna. Scriitorii disidenţi ori rezistenţi sunt asimilaţi abuziv celor care au pactizat cu Sistemul, prin aceea că şi-au publicat cărţile într-un regim totalitar; iar curajul celor câţiva autori care au scris, negru pe alb, adevăruri […]
Un lector de bună credinţă, fie şi mai puţin familiarizat cu problematica interbelicului românesc, va simţi citind cartea Martei Petreu, „Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian”, că ceva nu este în ordine. Chiar titlul cărţii e inadecvat. Prindem metafora, dar e greu de crezut că ea a […]
În avalanşa de opere memorialistice şi diaristice a anilor ’90, trei Jurnale (cu majusculă) aveau să se impună şi să se detaşeze de celelalte, prin tensiunea morală şi intelectuală a lecturii trecutului. Dacă „Jurnalul fericirii” al lui N. Steinhardt, apărut în 1991, era centrat pe episoadele detenţiei de la finele […]
Caragiale-tatăl a ambiţionat să fie un scriitor popular şi a reuşit incomparabil mai mult decât atât. Prin replicile ofensive ori văicăreţe ale personajelor sale, prin propoziţiile şi sintagmele lor devenite ultracunoscute şi intrate în uz, el a creat, practic, un supracod ficţional, un limbaj şi un comportament sudate ca feţele […]
Memorialiştii şi diariştii autohtoni, majoritatea, au o „memorie de elefant”. Ţin bine minte relele şi nedreptăţile care li s-au făcut şi le amplifică, în prezentul redactării, laolaltă cu propriile necazuri şi suferinţe îndurate. Autorul-personaj, eul care se contemplă şi se descrie, se dovedeşte extrem de sensibil la tot ceea ce […]
Memorialistica, jurnalele, paginile de corespondenţă şi convorbirile tipărite după decembrie 1989 au nu doar o miză comună, ci şi o aceeaşi problemă de fond, pe care o soluţionează diferit. Ele au fost proiectate şi scrise pe o axă a recuperării unor adevăruri şi traume puse la index în regimul trecut. […]
Debutul editorial al lui Alex. Leo Şerban a fost unul „bicameral”, de parcă autorul ar fi dorit să compenseze printr-o dublă lovitură încăpăţânarea anterioară de a nu-şi strânge în volum publicistica. „De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema” are un titlu şi un subtitlu suficient de lămuritoare asupra conţinutului […]
„Băutorii de absint” echivalează cu cinci cărţi cuprinse într-una. Atât de diferiţi sunt aceşti poeţi de vârste, totuşi, apropiate (cel mai vârstnic, Liviu Ioan Stoiciu, e născut în 1950; cel mai tânăr, Ioan Es. Pop, în 1958), încât o poetică generaţionistă nu-i poate subsuma decât aproximativ. Viziunile şi retoricile lor […]
Antologia de autor este operă individuală şi în sensul figurat, şi în cel propriu al termenului. Un scriitor aflat la maturitatea artistică şi la o anumită cotă de recunoaştere publică îşi strânge între două coperţi texte desprinse din ansambluri mai vechi sau mai noi, înfăţişând astfel o evoluţie punctată de […]
