În fiecare zi de vineri, mă întorc spre cel din urmă chip al ei,spre acel chip care nu este încercat nici de suferinţă şi nici de sentimentul agoniei. Este acel chip în care bătrâneţea nu intrase cu adevărat, este un chip peste care nu plutea acea atingere a degradării pe […]
Acesta este primul jurnal al vieţii mele. Cândva, de demult, la vremea teribilismului adolescentin, inspirat de Mircea Eliade şi imbătat de un gust al autenticităţii, am încercat să consemnez în jurnalul meu de liceu tribulaţiile unui elev şui şi hoinar din republica socialistă românia. Dar nimic nu a mai supravieţuit […]
Îmi dai, cu Miss Banja Luka, pentru Scania, un prosop, pe scaun, după-amiaza, faun să mă simt, din Lego,-n Bosnia-Herțego- vina, c-am de-a firul a părul tău TIR-ul?
Dragostea de dincolo de moarte este un anotimp al doliului şi al reîntâlnirilor. Tot ceea ce a nu a putut să se întâmple, în viaţa noastră împreună, se întâmplă acum, de parcă în lungile noastre conversaţii himerice am duce mai departe un fir care nu se poate întrerupe. Tot ceea […]
vorbește-mi de tito de vinul negru croat în care îmi voi scălda sânii și coapsele de porțile cetății asediate de poeți trubaduri cerșetori de sângele amestecat de farul călăuzitor de turnul cu clopote al bisericii cu sfinți îngropați la subsol vorbește-mi vorbește-mi ca și cum aș înțelege lumea asta ca […]
A existat, în lunga noastră dragoste, o delicateţe duioasă care îmi amintea de alte vremuri. Scriind acest jurnal, înţeleg că, scriind despre casa bunicilor, am scris, mereu despre ea: pentru că înainte de a fi casa bunicilor, casa din Alexandru Golescu numărul 12, Focşani, a fost casa ei. Scriind acest […]
Abiel rămase cu ochii lui fără priviri ațintiți spre largul mării. Trecu o vreme după plecarea lui Eli până când, din locul în care se văzuse catargul crescu un punct. Trecu și mai mult până când punctul se făcu cât un măr, apoi cât un dovleac și la urmă cât […]
Scriind “Primul om”, romanul pe care nu îl va încheia niciodată, romanul care îl însoţeşte pe cel din urmă drum al său, romanul ce devine postum prin moartea sa, Camuse se întoarce acasă,pentru a regăsi acea patrie algeriană ce nu a încetat să îl bântuie. Destinul ultimei sale cărţi este […]
Azi nu torn Bach peste Hornbach, dar e prea mult Rebrea- nu cu mâna ta să-mi îna- poiezi, cucuieți, pizza, descuieți!?
Ceea ce moartea ei a descătuşat în mine este această dragoste din care se naşte jurnalul pe care îl scriu. Este ca şi cum toate cuvintele care nu au fost spuse erup în acest cer al serii de februarie, este ca şi cum tot ceea ce a fost, prins în […]
