Cred că viața este prea scurtă să ne temem, să ne rușinăm și să punem inutil piedici în cuvinte. Așa că, dacă o să am ocazia să stau pe îndelete la masă, la un pahar de vorbă, voi începe cu “mulțumesc”. Mulțumesc oamenilor care au trecut prin viața mea, oamenilor […]
Cred într-o abordare sănătoasă a problemelor care apar uneori pe făgașul existenței fiecăruia; umorul și autoironia, bine strunite, pot fi mecanisme valide de apărare. Mai cred cu putere că eleganța trebuie să fie prezentă în conflictele de orice natură, dacă tot se declanșează (în politică, la serviciu, în amoruri restante/trecute). […]
să mă iei de mână să mă târăști în primul bar să-mi ignori protestele să încercăm toate tipurile de bere blondă neagră roșie obligatoriu cu alcool să-mi vorbești de toate cele nespuse neauzite nevăzute să mi te lipești de piele ca un plasture dureros pe care îl voi da jos […]
Nu mai simt parfumul de nuc atât de puternic. Odată cu trecerea anilor, nu-i mai numeri, nu îți mai simți parfumul. Sunt inundată de atâtea mirosuri, vise, senzații care nu sunt ale mele, dar le primesc și mi le însușesc cu drag. După o sută de ani, scârțâi din toate […]
Dimineața mă trezea răsuflarea ei caldă care îmi poposea pe frunte înainte de pupic. “Nu mai ai febră, trezirea, spălarea, îmbrăcarea și la masă”. După aceea bunica ieșea din scenă și îl lăsa pe bunic să se asigure că mă trezesc. Mereu sugubăț, acesta răspundea la întrebarea -ce mai faci, […]
Povestea din romanul ”Urbancolia” al lui Dan Sociu, apărut în anul 2008 la Editura Polirom, începe aparent abrupt, dar și armonios în același timp, pentru că deja ma simt ca într-un poem al poetului Dan Sociu : “acum ești în trenul care intră în gara Ciotat, treci prin pupilele mărite […]
Nu prea am avut timp să mă gândesc cum m-am schimbat din cauza pandemiei, fiind foarte preocupată să mă adaptez noii realități. M-a surprins în schimb comportamentul meu și al părinților atunci când ne-am revăzut după patru luni, în casa copilăriei; ne schimbăm din grijă și dragoste pentru cei dragi. […]
Pentru a bate fierul cât mai este cald și pentru a nu se estompa impresiile: “ Pe mâna femeilor” (Ed. Cartea Românească) este un roman cărnos, de o consistență (auto)ironică, al scriitorului Felix Nicolau. În esență, ironia în sine nu este o valoare, dacă nu este echilibrată cu inteligență și […]
am ieșit de pe orbita ta mă urmărești cu privirea la limita dintre a fost și va urma se pierd toate intențiile se dezintegrează mari iubiri cu forța unui cataclism pe aceeași stradă s-au înmulțit înmormântările oamenii nu mai salută decât în gând își fac cruce cu limba în cerul […]
îmi plac zvonurile la rece la prima mână care nu trec prin generozitatea celorlalți calde & palpitante cuvintele trepidează până își găsesc locul din toți poezia erupe caldă ca un furuncul leneș pe coapsă atins cu degetul viața se încheagă în toate prăjiturile cărțile iubirile virtuale construite cu grația […]
