măștile de după cortină sunt doar chipuri de închiriat le purtăm la nevoie ne salvează pe moment ne trimit în altă dimensiune mai curajoși mai străini într-o zi teatrul a scos la vânzare recuzita cumpărătorii de măști au înființat un club privat […]
dacă nu am plecat încă era pentru că nu îmi lustruisem încălțările aveam un obicei ciudat să insist asupra vârfurilor să urmez linia tălpii și să mă opresc la călcâi făceam asta atât de de des și apăsat încât nu m-aș fi mirat să apară undeva […]
mama l-a văzut pe tatăl meu de departe pe bulevardul central al orașului de provincie unde se îngrămădise toată viața ei înalt cu ochii verzi mânca nonșalant un măr ionatan i s-a părut atât de frumos un alain delon autohton de aceea nici nu i-a […]
s-a închis patiseria cu covrigi dolofani anunțul a acoperit jumătate de vitrină s-au înmulțit cozile la cofetărie unde prietenul porumbeilor stă rezemat cu un cântar la picioare din când în când mai invită oamenii să urce pe el în timp ce păsările îi ciugulesc din […]
mi-am plimbat limba pe gâtul tău am simțit aroma orașului furnalele coșurile de fum fântânile arteziene grădinile aș fi încropit un album cu gustul tău l-aș fi pus la păstrare ca pe un ierbar aș fi cules fiecare esență mi-aș fi strecurat-o dimineața […]
mi-am înfipt mâinile adânc în viață am luat tot ce nu au avut părinții mei părinții lor m-am trezit ca într-un bazar unde pietrele prețioase se vând la kilogram se împart cu prietenii și se așază pe ochii morților la final
” M-am tuns, mi-am schimbat cerceii și garderoba. Trecuse anul și devenisem mai îndrăzneață și mai relaxată. Cercul meu de prieteni se reîntregise, viața își regăsise făgașul ei, chiar dacă din peisaj ieșise tocmai tatăl tău care, sub pretextul unui proiect împovărător, lucra până târziu și era plecat des în […]
aleg să cred că încă ne mai iubim sau măcar ne tolerăm elegant slăbiciunile sexul naște generații dar este un lucru rușinos despre care abia acum se discută în școli cu acorduri prealabile aleg să cred că icona din sufragerie m-a vegheat […]
sora mea spune că poezia nu trebuie să tacă sau să spună tot ce ne trece prin cap ci să vorbească frumos ca un elev în clasele primare care se bucură de cuvinte poezia nu trebuie să fie trufașă neînțeleasă sau lașă […]
mi-am pus armura impenetrabil chipul transpiră sub o mie de ace gândurile ca o citadelă tac în noapte santinelele cetății urlă pe zidurile ei se aruncă flăcări pietre și smoală o singură vrajă ar aduce victoria ar înfrânge monștrii vrăjitoarele de […]
