Note pentru un jurnal al despărţirii (27)

În fiecare zi de vineri, mă întorc spre cel din urmă chip al ei,spre acel chip care nu este încercat nici de suferinţă şi nici de sentimentul agoniei. Este acel chip în care bătrâneţea nu intrase cu adevărat, este un chip peste care nu plutea acea atingere a degradării pe care vârsta o aduce în vieţile oamenilor, de parcă un alt spirit ar locui în tine, alungând pe cel ce fuseseşi cândva.

În fiecare zi de vineri, revin spre acel chip care nu încetează să îmi revină în vise, spre acel chip de care nu mă pot despărţi, căci despărţirea de el ar însemna renunţarea la tot ceea ce sunt şi ceea ce voi mai putea fi. Revin spre acel chip pentru că în el regăsesc crâmpeiele fericirii care nu mai este acum decât un fragment de voci şi un ecou al vocii ei.

În fiecare zi de vineri, reconstitui drumul pe care l-am parcurs împreună: un itinerar care îmi este înscris în memorie şi de care nu mă voi putea separa niciodată. Era o vineri obişnuită, o vineri a plecării mele la şcoală şi a micului ei ritual pe care nu îl abandona niciodată , vizita la coafor. O viaţă simplă, o viaţă în care nu încap ornamentele şi decorurile ostentative, o viaţă care se duce, calmă, în aşteptarea zilelor senine care vor veni.

În fiecare zi de vineri, număr ceasurile care au să se scurgă până la moartea ei. Oriunde aş fi, această numărătoare se petrece în adâncul meu, ca şi cum bătaia orelor ar fi mai importantă, mai intensă, mai aspră decât orice sunet din cele care mă înconjoară, acum. Şi chiar atunci când plânsul a secat, chiar şi atunci când durerea este împlântată în trupul meu ca o lamă ce nu mai poate fi smulsă, această numărătoare mă urmăreşte, cu mişcarea limbilor ei de ceasornic, ca un semn al morţii a cărei înaintare nu am bănuit-o, astfel cum se mişca în corpul mamei mele.

În fiecare zi de vineri, toate cuvintele rostite atunci sunt din nou pe buzele mele, după cum sunt pe buzele mele toate cuvintele pe care aş fi vrut să i le spun: orice moarte neaşteptată este asemenea pragului de stâncă ce se iveşte în val, întrerupând mişcarea de unde cu brutalitate, orice moarte neaşteptată este întreruperea unei conversaţii pe care o crezi fără de sfârşit, orice moarte neaşteptată desparte mâinile care fuseseră unite, cu bruscheţe macabră.

În fiecare zi de vineri, sunt din nou lângă ea în clipele în care am fost, împreună, în faţa morţii. Revenit după ce lipsisem câteva minute, am regăsit-o,prăbuşită , lângă locul ei familiar. Şi nici măcar strigătele mele, nici măcar îmbrăţişările mele, nici măcar disperarea mea care se despărţea de cuvinte spre a atinge urletul nu au mai putut opri alunecarea ei, dincolo de mine, spre acel domeniu în care nu o puteam, încă, urma.

În fiecare zi de vineri, sunt singur în faţa acelui trup din care moartea a alungat spiritul. Sunt singur alături de ea şi tot ceea ce mă înconjoară este intensa, aspra, insuportabila, nesfârşita singurătate: întinderea melancoliei şi a durerii este cea care se dezvăluia, spre a mă cuprinde.

În fiecare zi de zi de vineri, înţeleg că în acest anotimp al doliului doar ea îmi este alături: o tovărăşie la fel de discretă cum a fost dragostea noastră, în viaţă fiind. În acest anotimp, ecourile sunt singurele care mai pot retrezi umbrele. Doar ele mai pot lumina cărarea mângâierii.

În fiecare zi de vineri, trăiesc din nou acea zi, aşteptând să iau, iarăşi, în braţe, trupul ei fragil şi să strig durerea atroce pe care nici un cuvânt al limbii noastre nu o poate arunca în lume. Trăiesc din nou acea zi şi ştiu că, în cele din urmă, această zi se va deschide spre reunirea cea din urmă. De abia atunci, când eu însumi nu voi mai fi fost decât o mişcare de vânt, ceasornicul se va opri, iar golul se va preschimba în tandreţea regăsirii. De abia atunci, culorile argintate şi nocturne ale dorului vor fi atins intensitatea melancolică a celei din urmă zile: fericirea ne va adăposti, din nou, pe malul unei mări ce nu cunoaşte iarna, ci doar alunecarea delicată de val autumnal.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *