Apărut în a doua jumătate a secolului trecut, romanul „Un veac de singurătateˮ al scriitorului columbian Gabriel García Márquez ( Ed. Rao, București, 2002, trad. Mihnea Gheorghiu ) a reușit să străpungă, într-un timp record, bariera criticii și să se înscrie pe voluta unui succes editorial enorm. „Un eveniment literar […]
Asta ne-ar mai trebui: O inimă de piatră ascultată cu un stetoscop de lemn Vine noaptea ca întunericul în parabolele cu orbi spaimele noastre dorm pe rînd să nu se stingă focul pînă la vizita medicală dimineața spaimele noastre ne macină cafeaua ne așteaptă cu ziarul citit cu un […]
Într-una din aceste zile am căutat acel cuvânt care să definească pragul de care am trecut, o dată cu moartea ei. Iar cuvântul pe care l-am căutat, cu febrilitate, era “ireversibil”. Privind pe fereastra murdară a autobuzului un cer de iarnă ceţoasă, am regăsit cuvântul care îmi apăruse în minte […]
A existat în viaţa lui Radu Petrescu un dramatic contratimp în raport cu epoca sa. Anii carierei sale sale au fost marcaţi, în pofida relaxării ideologice căreia îi datorează şi cariera sa literară, de un sentiment al zădărniciei. Acolo unde contemporanii săi etalau măreţia premiilor şi popularitatea de best-seller a […]
În fiecare dimineaţă de aprilie, o ceaţă groasă, murdară începea să crească, să-şi lărgească pădurile de abur tot mai departe. După obicei, fiesta de San Marcos le aducea muntenilor cantabrici pedeapsa întunericului şi a ploii cu bobul subţire – pe străin, însă, vremea aceea îl lua prin surprindere, încă. Furgoneta […]
Destinul lui Ion Vinea stă sub semnul paradoxului amânării şi al aşteptării. Există, în fibra intelectuală a lui Vinea, ca şi în desenul lui biografic, o pecete a timpului care se scurge şi care îndepărtează, implacabil, clipa consacrării sale. La 1964, atunci când moare în RPR, Vinea este un om […]
Era deja a patra săptămână de când Soarele mistuise râul până la rădăcină. Doar noaptea, sub roata îndepărtată a zodiacurilor, reuşeam să auzim cu toţii geamătul pământurilor, de parcă morţii ar mai fi încercat să răsufle. Atunci, însă, din crâng începea să alunece cântecul de foame şi de singurătate al […]
Da’ ce Dumnezeu caut eu aici, în satul ăsta prăpădit, mare centru de comună, ce să spun, în loc să-mi beau cafeluţa în redacţie, doar primarul mi-a mârâit de cum m-a văzut hai, valea, ştiu io că te-au trimis ăia să scrii minciuni, ia vezi, poate păţeşti vreun accident dacă […]
Dragostea de dincolo de moarte este asemeni doliului ce nu ia sfârşit cu adevărat niciodată. Este asemeni unui anotimp în care, odată intrat, sufletul se preshimbă, treptat, ca sub atingerea vântului ce aduce din larg, zile pustii după zile pustii. Este asemeni trecerii care se confundă cu viaţa insăşi: deşi […]
Dragostea de după moartea în care mă adâncesc este asemeni unei risipiri tandre ce impregnează universul cu parfumul şi lucirile mamei. Dragostea de după moarte pe care o resimt, atingându-mă, în fiecare vis visat de mine, instalează în lume propria ei reţea de semne, ca şi cum teribila singurătate a […]
