Semn e oare că marea are rău de mare? — nu te întrebi îndeosebi cum te-ntrebai o lună mai  târziu din unu mai?

Ce se întâmplă cu petalele-tâmplă, dacă fac sushi,-n loc de flori, corcodușii tăi foarte proaspeți și nu ai oaspeți?

Ce se întâmplă cu petalele-tâmplă, dacă fac sushi,-n loc de flori, corcodușii tăi foarte proaspeți și nu ai oaspeți?

Dacă mai zapezi mâine prin zăpezi, nu îmi lași Nat Geo Wild-card-ul de-adio pe salcâmul adus la tăiere pentru pietre la miere?

Ți-aș spune, totuși, înainte să-nchid telefonul, de ce sunt foarte rapid — pur și simplu muncesc de viața până noaptea târziu și, uneori, dimineața. De fapt, pe pagina mea de Wiki- pedia, găsești că însuși Niki Lauda, la începutul deceniu- lui opt, deja mă crezuse un geniu, și fiindcă atunci, […]

Pornind eu, ca leul cu leva lui, de la Aman și Deva, și pierzându-mă în eco- sistemul acesta mai El Greco- catolic decât apa sâmbetei în etapa în care Capra noastră cu trei iezi lua Premiul Fair-Play, fiindcă nimic din Homer nu-i picase-n omer- ta, mi-aș începe urmărirea in Rem- […]

De pe vremea lui Șimon Peres, când în dreptul feres- trei tale se făcuse loc de-alt bloc, aș pleca să-ți aduc opt arbori de cauciuc, să-ți amintești dimineața și vara, și iarna de mine, ca Lăcrămioara.   (P.B.A.)

Ori stai, ori Bahá’í, pornește,-n locul ștergătoarelor de parbriz, pe-ale farurilor, fiindc-au ieșit pe potopul ăsta să facă autostopul, îmbrăcate-n cruci, acum, când conduci, orașele cu nume, de vineri până luni dimineața, de tineri!

Să nu-mi dau cu viața de pământ de dimineața, dați-mi la Plecări, în loc de țigări, două Rolls Royce-uri cu aromă de câini credincioși pentru mâini și voi fi un A trei sute două- zeșiunu-n lumea nouă!   (P.B.A.)

Nici acum, când n-ai o clipă de Ohio în puful ca pe Brazzers al plopilor de pe Gheorghe Lazăr, nu-ți amintești ce-au făcut, Între Vii, străzile cu nume de flori de Florii, cu mai bine de-o lună în urmă,-mpreună? (P.B.A.)