Tot ce mișcă, râu și Ram- mstein, când te-am cunoscut la Künste într-o noapte înste- lată cu gin tonic, a spart zidul sonic și-a prins în lini- e dreaptă viteza luminii ca-n Tinerețe fără Middlesbrough, în a doua parte: și viață fără de moarte.

N-ai aplicat, nici pe fondul acestei crize, la rondul european de noapte cât aveai sub treizeci și șapte cu trei de ani numai pentru că m-ai văzut în centru căutând cu gaica hainei lupoaica, sau doar ai coborât în bernă etatea eternă?

Pe vremea când arborii semănau cu Pearl Harborii și fiece seară c-o autogară, făceam pod de Old Spice peste Olt să-ți aduc o Kandia albă la Normandia ca să-mi scrii cu ea pe adidași cea de a treia dungă — ziua cea mai lungă.    

Hai într-un bolid cu brăduț de molid și topping de ghindă-a- mară la oglindă să-i dăm branț la o mie și unu de Dorobanți lumină pe oră, când la radio se-anunță Aldo Moro și, mai departe, pe Moși- lor, Brigăzile Roșii, dar, înainte c-o sumedenie de ani de-a fi mai […]

Dacă n-ai fi transcris totul din Hans Cris- tiananmen Ander- zen, în Salamander, pe pagina patruș- unu,-a mea, ce teatru-și mai redeschidea, prin părțile noastre, porțile, cu una, cu două- Trei surori în deceniul acela, nouă?

Cine-ți mai întinde azi o Mini- mobră când ești sub lini- e după admiterea la ghizi turistici pentru omizi la vârsta de câteva strănuturi distanță de-a fi fluturi, fără să-ți ceară, în schimb, altceva decât să te plimbi până umpli cu florile părului tău Poienele Mărului?

Nu aveam câte răngi aș fi vrut, La țigănci când citeam, ca Rocky, prin pleoapele ochi- lor, totul în Cine- ma Patria despre tine.

Roagă-această-ntrerupere de nori să nu se supere c-am încălecat pe-un foraibăr de geam în zaibăr, însă, în cel mai rău caz, El- vis trăiește, iar cu dezlegarea la vește- zile, spune-mi, nu-i așa că rămânem?!    

Acum aș intra sub masă de rușine cu zborul meu Ali- talia, dacă din nou ai citi pe terasă — eram atât de tânăr, încât nu mai știu foarte bine cum ți-am ridicat semnul de carte cu avionul, dar așa am descoperit itali- cele și le-am dăruit omenirii; nimic străin […]

A fost odată, când aș fi pus pensia de umeraș a cămășii pe masă și umăru’ la scrierea număru- lui tău de telefon cu un avion, dar toate zborurile duceau la Roma,-n Times New Roman.