Ai fost peste nouă mări și nouă vătămări corporale să ai întârzieri la Plecări ca în vremurile de-altădată cele trei fecioare de-mpărat pe nume Lady D Day? Și dacă da, nu-i așa c-ai văzut pentru mine cât ele semănau de mult cu tine în tine- rețetele tale nici astăzi […]
Vremea să se Bea- strice, de aceea, puneți mâine, ante- meridian, Dante- la neagră la sol, să mă dai de Gaulle, c-am vrut pe Khayam Vuia să te am.
Ai putea să-mi coși, în format de poche, cu ață de bronz, la noapte, Les Onze Mille Verges dacă-mi ard cămașa, când Art Garfunkel, diseară, mi-aprinde-o țigară?
Nici măcar lui Sir Hopkins tras de păr nu-i pare să-ți cumperi două, când te-astâmperi, perechi de sandale, dacă-ți iese-n cale, hop, hop, hop, op. cit., Donul liniștit.
Strada ta mai pozează goală sau doar în cutia poștală? Își ține-n piept aerul care pe-aici e bogat în scrisoare de dragoste și își înlătură frunzulițele fără mătură, s-arate ca-n urmă cu două- zeci, treizeci de toamne, când plouă?
Ți-ai dori să crezi că,-n aerul dez- locuit a van Eyck de mine,-n Gand, fiindcă eram tuns, poți, cu părul strâns, intra, ca-ndelem- nimicire, demn?
Uite-mă copil de mingi pe Sextil Pușariu, acad., unșpe fulgi când cad pe paltonul ver- de, al tău, din cer, de parcă,-n ovalul nostru,-ar fi Realul!
Ce știi despre truda de a-ți fi Neruda de sânge a geamului, tu, perdeaua neamului, în care o fată azi e-nfășurată strâns să simți că, până ră- mâine ea, ești tânără?!
Ziceai că la C & A merge țe- chinuțul lui George Coșbuc pentru orice,-n Electroputere, e lapte și miere, când pe El-Zorab Natașa-i, Araab?
Mai faci în obraz, când tragi din Gauloises, gropiță cu pui de leoaică, nu-i așa, pentru creș- întinații-n greș- cento pe Martiri- lor ca trandafirii?!
