Dacă de unșpe ori la fel ieșeam din tunel, ți-ai fi dat, până la urmă, seama că sunt Vasco da Gama și că pieptul meu ca la carte de alb nu s-ar fi dat la o parte să-și pună diagonala neagră în sala Consiliului Local Dezideriu, într-o ziuă de janeiro, […]
Să te văd am atâtea motive câte-aud seara locomotive, între care pentru una, în poartă în casă, aș face o linie moartă, la table, fiindcă, după vagonul de mail, nu-l are decât pe cel de cocktail, unde am încălecat pe-o limetă de Margarita,-n loc de motoretă, și ți-am spus că […]
Spune-mi acum, dacă m-ai fi văzut, cu o cireașă de mai, trecând pe lângă una din tarabe- le pieței unde Robert Mugabe se auzea după Motru la pauză cu Lacul din Piotr Ilici Ceaikovski dintr-un tranzis- dor și nu te-ai fi gândit că Anzi-s greșit, în lucrarea ta de la […]
Pe vremea când se făcea Cobra lui Pugaciov cu Mobra Casei Pionierilor, parcă mai ieri adusă de la Pompieri și păzită noaptea de trei- patru țigări sub un tei; pe vremea aceea când timpul, peste-Atlanticul de Nord, făcea primul transplant de Concorde din a doua săptămână impară a lunii de […]
Au existat de la-nceput semne de carte-ntre noi. Uite, cred că și tu ai pus ochii pe calendarul creștin ortodox din perete. Așteptăm seara în pensiunea asta de trei margarete sau deja mă lași să-l îndoi?
Ești pe-aci cea mai Agigea, când la palmen-n- că un Palmen iei să-ți gângure iar din sâmbure în răspăr ca un măr.
În această dimineață nebună după citit pe plăcuțe de frână, așteptând verdele sau, și mai rău de-atât, în coloană, numele tău, m-aș angaja ca mecanic, în cazul cel mai puțin fericit, la garajul Bibliotecii, în care se schimnicea și azi-noapte-Alexandria, din Zimnicea.
Ți se mai pare acum, pe lumină, corpul tău abandonat o mașină furată ieri-dimineață-n Germania și-adusă aici, aseară, cu sania trasă de reni, pe sub câteva rochii verzi, de fostul șef al vămilor, Smokie, după ce cămașa mea în carouri a schimbat azi-noapte două Renault-uri?
Dacă ploaia, colț cu Pierre de Coubertin, la parter, n-ar sta să vadă, din patru-n patru episoade, cum, cadru cu cadru, trec Paralympics, nu și-ar mai face cu Twin Peaks câte-o fractură de craniu frunzele de cupru-straniu?
Azi e cald și cred că îți pasă, nu-i așa?, de fața de masă la care stăteam când Suzuki n-avea cum s-o scoată din muchii, dar vezi că,-n februarie, are vânt potrivit până la tare si deja ajunge la Rolf Bossert, și nu ninge de golf.
