De Barbu Cioculescu ne-a legat pe mine și pe părinții mei o profundă prietenie care, de-a lungul timpului, nu a încetat să umple de frumusețe și de căldură viețile noastre. Acum, plecarea lui fizică dintre noi, cei care l-am iubit, este doar o strămutare a lui din afara înăuntrul nostru, […]
Adesea, în clipele în care dimineţile se îndreaptă spre mine, parcă spre a mă soma să mă întorc spre textul în care suntem reuniţi, mă gândesc la fericirea pe care o încercau, de demult, atât de demult, cei ce înaintau în anotimpuri cu seninătatea toamnei ce nu cunoaşte încremenirea iernii. […]
Şi poate că nimic nu ilustrează mai dramatic stilul destinului lui Cehov decât tragismul stoic al agoniei sale. În faţa morţii, fiinţa fragilă care mai rămăsese îşi păstra întreaga ei decenţă, întâmpinând sfârşitul cu o stranie împăcare. Modestia unei vieţi se închidea în aceste ultime clipe. Biografia publică şi intelectuală […]
Consider că una dintre trăsăturile definitorii ale omului este fragilitatea. De-a lungul timpului, acesta trece prin nenumărate încercări ce-i secătuiesc spiritul și-l lasă plin de cicatrici. Se impune detașarea subiectului de evenimentele și persoanele ce i-au adus nefericirea. Vindecarea și crearea unui nou eu pot fi realizate prin multiple variante. […]
Oricine a citit acea perlă din coroana memorialisticii românești care este Eterna întoarcere, adică Ofrandele Corneliei Pillat, a rămas captivat întâi de toate de personajul fabulos, aproape marquezian, Gheorghe Ene Filipescu, tatăl autoarei, orfanul plecat din Oltenița natală, ajuns ucenic cizmar la București, apoi proprietar al unui magazin de încălțăminte […]
Nu ne-am putut închipui, niciodată, o viaţă peste care să se înalţe un cer al despărţirii. Nu ne-am putut închipui, niciodată, un timp care să nu fie cutreierat de paşii noştri, uniţi. Nu ne-am putut închipui, niciodată, o dimineaţă care să nu se deschidă către fiinţa contopită care eram, asemeni […]
tăcerea păsărilor păsările din Canada aşteaptă primăvara ȋn tăcere iar din liniştea lor pulsează dorinţa-mi de-a le auzi pe sub copacii dezgoliţi şi gri îmi port tristeţea cea de fiecare zi păsările din Canada nu ştiu poezia lui Prevert dacă le-aş desena o colivie niciuna n-ar intra în ea și […]
Fernando Pessoa este unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai secolului XX. De asemenea, eseist, prozator și dramaturg redutabil. În ultimele cinci decenii acesta se bucură de un prestigiu internațional fenomenal. Pe măsură ce ies la iveală amploarea și diversitatea operei sale, datele biografice despre poetul porturghez rămân în mare […]
Şi dacă încerc, în această dimineaţă de primăvară iernatecă, să închid ochii spre a visa din nou fericirea, ceea se iveşte din materia lichidă a reveriei este silueta fragilă a casei care de demult, atât de demult, străjuia strada unde am învăţat să visez. Acolo unde alţii pot prefira amintirile […]
Monumentală şi memorabilă, traducerea Marinei Vazaca oferă celor de azi calea de acces către textul în care se află strâns, ca intr-o magmă de vulcan, geniul lui Chateaubriand : ”Memoriile de dincolo de mormânt” sfidează, prin nemăsura lor poetică şi vigoarea lor epopeică, limitele trasate de raţiunea mediocră. Echivalenţa în […]
