Fiecare pas, fiecare moment, gesturi largi ori atingeri mărunte, căderi ori victorii, confruntări majore ori umilinţa înfrângerilor, tabloul acela complex şi totuşi atât de simplu al amănuntului surprins în mişcarea zilnică se cere dezvăluit, analizat; pentru că zice Shakespeare: “All the world’s a stage…” şi înscrierea în scena rutinei poate […]
Şi de ce oare, în clipa în care privesc către marea grădină ce ornează intrarea liceului kretzulescu, gândul hoinar şi visător mă duce spre largile întinderi ale oceanului, acolo unde, de demult, atât de demult, un şcolar şui al republicii socialiste visa să se avânte şi el, spre a descoperi […]
Şi poate că jurnalul dragostei şi al despărţirii este asemeni acestei plaje care ne întâmpină cu freamăt de unde şi întindere de pescăruşi: o pagină marină peste care mâinile noastre aştern, firave, desenul iubirii şi al aşteptării, o temă cu variaţiuni a cărei muzică ajunge până la noi filtrată de […]
văd mai bine acum realitatea e minusculă fir de păpădie tasat și vântul printre ruine energia efectul trăirea o poveste cu final nefericit respirația trează întinsă pe șine o lumină radioactivă și totul dispare se schimbă macazul un cintez-dungă albă ciugulește impactul scrâșnetul suflul povara
Cartea Monicăi Pillat este o poveste despre o altă Românie, despre acea Românie detestată şi urâtă de comunism, despre acea Românie care şi-a aflat sfârşitul în mizerie, în singurătate, în exil, în detenţie şi în moarte. Căci destinul lui Gheorghe Ene Filipescu, bunicul cel fără de mormânt, este destinul unei […]
Şi de câte ori cuvintele acestui jurnal al dragostei şi al despărţirii întârzie să se îndrepte spre dimineţile mele, închid ochii şi las parfumul pe care îl bănuiesc în aer să mă înconjoare, delicat şi nostalgic, ca o ploaie ce curge din cerul înseninat al vieţilor noastre. Şi ştiu că […]
Se trezește de dimineață, pe la ora șase. Lumina intră târâș prin cameră, își face loc cu greu pe marginile ferestrelor și pervaz. Rabatează un geam ca să aerisească, dar își dă seama doar când iese din încăpere că mânerul devenise puțin incomod. Apasă întrerupătorul de la baie, se apropie […]
Şi poate că acest soare de primăvară va fi acelaşi pe care ochii noştri , uniţi, îl vor contempla, în clipa în care un anotimp al regăsirii le va fi îngăduit: un soare care să izbucnească, ca un răsărit marin, dar care să aibă blândeţea unei amieze provinciale, ocrotind visele […]
Cei ce au murit devin,treptat şi blând, o singură fiinţă, ce se confundă cu respiraţia nopţii din care visele se zămislesc. Cuvintele pe care le-au rostit, cândva, ajung, dincolo de prag,doar un unic murmur, ce acompaniază cărarea de dor străjuită de urmele clipelor care au fost. O alchimie plăpândă se […]
A citi o operă de ficțiune înseamnă a te angaja într-un joc intelectual la capătul căruia se impune comprehensiunea. Așa cum Barthes a observat în „Écrire la lecture”(1970), prin joc nu trebuie să înțelegem distracție, ci un segment de muncă din care a fost eliminată orice urmă de osteneală. Citirea […]
