Şi de ce oare, în clipa în care privesc către marea grădină ce ornează intrarea liceului kretzulescu, gândul hoinar şi visător mă duce spre largile întinderi ale oceanului, acolo unde, de demult, atât de demult, un şcolar şui al republicii socialiste visa să se avânte şi el, spre a descoperi […]
Şi poate că jurnalul dragostei şi al despărţirii este asemeni acestei plaje care ne întâmpină cu freamăt de unde şi întindere de pescăruşi: o pagină marină peste care mâinile noastre aştern, firave, desenul iubirii şi al aşteptării, o temă cu variaţiuni a cărei muzică ajunge până la noi filtrată de […]
Şi de câte ori cuvintele acestui jurnal al dragostei şi al despărţirii întârzie să se îndrepte spre dimineţile mele, închid ochii şi las parfumul pe care îl bănuiesc în aer să mă înconjoare, delicat şi nostalgic, ca o ploaie ce curge din cerul înseninat al vieţilor noastre. Şi ştiu că […]
„Începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea de până ieri; râsul și gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca altădată”, îi scrie Caragiale, din exil, prietenului Petre Missir. Și adaugă celebrele cuvinte: „Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă, noi am râs destul”. […]
Şi poate că acest soare de primăvară va fi acelaşi pe care ochii noştri , uniţi, îl vor contempla, în clipa în care un anotimp al regăsirii le va fi îngăduit: un soare care să izbucnească, ca un răsărit marin, dar care să aibă blândeţea unei amieze provinciale, ocrotind visele […]
Cei ce au murit devin,treptat şi blând, o singură fiinţă, ce se confundă cu respiraţia nopţii din care visele se zămislesc. Cuvintele pe care le-au rostit, cândva, ajung, dincolo de prag,doar un unic murmur, ce acompaniază cărarea de dor străjuită de urmele clipelor care au fost. O alchimie plăpândă se […]
A citi o operă de ficțiune înseamnă a te angaja într-un joc intelectual la capătul căruia se impune comprehensiunea. Așa cum Barthes a observat în „Écrire la lecture”(1970), prin joc nu trebuie să înțelegem distracție, ci un segment de muncă din care a fost eliminată orice urmă de osteneală. Citirea […]
ar putea fi o nevinovată parafrază la titlul capodoperei dostoievskiene, dacă nu ar viza în acest caz gravitatea unui fenomen pe care ardeleanul înțelept îl numește a confunda (intenționat) sezonuʹ cu fazonuʹ. Oricum, între crimă și prostie își face loc nu o dată similitudinea. Situația pare să devină tot mai […]
De Barbu Cioculescu ne-a legat pe mine și pe părinții mei o profundă prietenie care, de-a lungul timpului, nu a încetat să umple de frumusețe și de căldură viețile noastre. Acum, plecarea lui fizică dintre noi, cei care l-am iubit, este doar o strămutare a lui din afara înăuntrul nostru, […]
Adesea, în clipele în care dimineţile se îndreaptă spre mine, parcă spre a mă soma să mă întorc spre textul în care suntem reuniţi, mă gândesc la fericirea pe care o încercau, de demult, atât de demult, cei ce înaintau în anotimpuri cu seninătatea toamnei ce nu cunoaşte încremenirea iernii. […]
