Că geniul nu are nevoie de spațiu larg, de timp nemăsurat, a dovedit-o și Pietro Mascagni cu Cavalleria rusticana; și mă refer la faptul că într-un timp record a compus o capodoperă (părerea unor teoreticieni ai verismului nu mai contează de mult) într-un act (cam 60- 65 de minute), conform […]
Mărturisesc cu oarecare invidie, rațională totuși pe cât e posibil, că aserțiunea de mai sus nu îmi aparține. Recenta catastrofă, dramă sau cum să o numim, cultual culturală din capitala franceză, poate pune o serie de probleme dincolo de rezolvarea ei concretă, adică financiar – arhitectonică. Dintre numeroasele afirmații ale […]
se arată a fi fantezia creatorilor de reclame și care, îmbinată cu (sub)mediocra inteligență mediatică, nu poate duce decât la prostie; că scopul e vânzarea, e de înțeles, mai puțin însă de ce nu poate fi împlinit cu minimă cunoaștere a limbii, adică și a înțelesurilor acesteia și cu o […]
Printre „bizareriile” mirabile ale Creației trebuie amintiți contra-tenorii, cei despre care se spunea prin secolul XVIII că reprezintă vocea feminină în corp bărbătesc; atâta doar că omul nemulțumit de ceea ce a dat Creatorul, s-a gândit să intervină, evident distructiv, castrator la propriu, dând „naștere” categoriei castrati, copii pregătiți să […]
Rezultatele recent încheiatei campanii electoral – referendale, surprinzătoare sau nu (putem să nu încetăm să ne mirăm, conform recomandării lui C. Noica, că oricum nu ne folosește la nimic), ar trebui poate să ne facă privitori, dar nu ca la teatru, vorba Poetului, ci înapoi fără mânie și părtinire, tacitian […]
Un adevărat, cu totul adevărat compozitor are structural ca dat divin (căci altă explicație nu avem… ) ceea ce medievalii numeau Omnis anima, adică sufletul total, a toate cuprinzător, deci dincolo de etate, sex, religie, naționalitate sau altele asemenea, dătătoare adesea de rele. Neîndoielnic Mozart este exemplul cel mai edificator. […]
Că televiziunile, alături de alte mijloace ultramoderne de răspândire a imaginilor, reprezintă din păcate adesea vectori ai stupizeniei și prostului gust e un aspect vădit. De data aceasta însă nu voi scrie doar despre aiurirea limbii ci și despre atitudinea alocutorului, a mediaticului care în anume situații e clar că […]
Unul dintre personajele cele mai imunde din literatura universală, transferat ca atare și în muzica de operă este neîndoielnic Faust; căci ce poate fi mai respingător decât ca, ajuns la senectute, să te vinzi Diavolului numai pentru a te cuibări într-un trup tânăr infestându-l însă cu gândirea senilă, îmbătrânită în […]
îi recomandă Leonida soției de-a doua, Eftimița, spre a o îndrepta către vise frumoase, iar „cocoana s-așază pe-o ureche”. Nu trebuie să fii jurist ca să observi că tot circul mediatico – stradal și nu numai care mai mult defectează nervos decât să afecteze emoțional, nu are nimic cu principiile […]
Din motive „folclorice” probabil, celebra arie a lui Don Giovanni este cunoscută mai ales cu titlul „Aria șampaniei”, cu totul nemotivat pentru că vino rămâne ceea ce este, iar la vremea când Lorenzo scria textul viitoarei capodopere, șampania încă nu era nici pe departe o băutură (re)cunoscută; dimpotrivă, fenomenul se […]
