Despre Antonio Vivaldi am mai scris propunând fragmente din compozițiile sale; dar trebuie să recunoaștem că Preotul Roșu (roșcovanul de fapt) rămâne în conștiința melomanilor de pretutindeni mai ales prin Le quattro stagioni (Anotimpurile), lucrare compusă în perioada 1716 – 1717. Vivaldi e un exemplu care ne poate face să […]
Cât va ține actuala frenezie declanșată de numitul coronavirus e greu de spus dar prin efectele de până acum pare să fie o adevărată „coroană” a virușilor lăsând în neagra uitare presupus simiesca ebola de odinioară (de laborator sau nu); pentru mediatici, indiferent de sex, etate sau canal, asistăm la […]
Așa-zisa scandalizare a publicului meloman în cazul spectacolelor de operă apare de regulă în momentul în care și vizionează, adică după uvertură; reacția depinzând de punerea în scenă, poate fi fariseică, nesinceră, ca să ne dăm importanță sau sinceră dacă vedem aberații, nu o dată. În 1978 la Bayreuth a […]
Despre vidul ideatic și faptic al expresiei „marile învățăminte ale istoriei” am mai scris dar revin subliniind că viabilă rămâne tot concepția lui Tacitus după care în esență totul este o învârtire vicioasă; de adăugat totuși spirala ceva mai optimistă a lui Hegel fie și pentru faptul că e una […]
Nu îl voi cita de data aceasta pe teologul Karl Barth de atâtea ori amintit în această rubrică, fără a-i fi dat numele, probabil dintr-o „zeloasă neglijență” cum ar spune Augustin, ci pe scriitorul vienez Hans Weigel care afirma că, dacă toți marii compozitori precum Haydn, chiar Beethoven, scriu, Mozart […]
Nu trebuie să fi absolvit cursuri pretențioase de logică spre a constata că răul nu poate fi definit în absența binelui, după cum binele nu are noimă în sine ci doar raportat la rău. Astfel, un decret de apărare împotriva răului poate aduce la suprafață, desigur fără intenția autorilor, […]
În recenta mini tornadă din păhărelul național, țoi sau ștamplă, puterea vântoaselor a fost sporită de neostoita muncă nocturnă a iminent demisionarului guvern, soldată cu zeci de ordonanțe, utile totuși lui și nu știm cât Țării, ceea ce oricum e irelevant. Revolta unora a mers până la a-i cataloga pe […]
Într-o quadratură a perfecțiunii operei, după unele opinii ale cunoscătorilor, contradictorii și discutabile după alții la fel de cunoscători, numele laturilor definitorii ar fi Mozart, Verdi, Wagner, Richard Strauss. Nu e cazul să polemizăm nici restrictiv, nici lărgind nemăsurat; deci să ne oprim la Wagner; e altceva decât toți ceilalți; […]
E uluitor până la tulburător cum se leagă lucrurile între ele, aparent fără legătură unul cu altul; și totuși. De ani buni democratici se poartă o luptă iresponsabilă la noi în legătură cu obligativitatea vaccinării copiilor, când de fapt, fiind vorba de o problemă de securitate națională, sănătatea viitorilor cetățeni […]
Cu ani în urmă, o distinsă ziaristă m-a incitat să-i scriu despre ce cred eu „de ce a creat Dumnezeu femeia?”. Cu riscul de a părea cam iconoclast, am răspuns ceea ce mi s-a părut întotdeauna logic (deci și azi): Dumnezeu era neîmplinit în singurătatea Lui, iar pentru a deveni […]
