este probabil zbierătura cea mai nelalocul ei și stupidă în cadrul circului minoritar civic din ultimele săptămâni; o depășește doar „Jos pandemia!”; să invoci libertatea de a încălca ordinea inclusiv atentând la organele de supraveghere a disciplinei, cu un scor de doisprezece jandarmi răniți la un zbierător de profesie, înseamnă […]
A murit dirijorul James Levine. Nu e clar dacă „a pierdut lupta cu boala necruțătoare” sau „cu virusul ucigaș”, cum e la modă în ultimul an; cert a pierdut însă lupta cu ticăloșia circumstanțialilor, care – am mai scris-o – nu e nici de stânga, nici de dreapta, nici de […]
a fost corect definită încă de Cicero ca fiind „o frică ce te face să-ți pierzi capul”; și la propriu uneori, probabil, nu doar la figurat. E de la sine înțeles că starea respectivă a fost utilizată și continuă să fie, ca mijloc eficient de a dirija masele în anume […]
le spune pe un ton savant în latină Don Alfonso celor doi tăntălăi din Cosi fan tutte, care își laudă „Penelopele” entuziasmate de matrimonio presto, pentru ca apoi să le scoată la mezat corectitudinea pentru cento zecchini; adică finalul să-l lauzi, mai exact ce va fi la și după nuntă. […]
Încep printr-un avertisment: nu suspicionați nici o parafrază la capodopera faulkneriană Zgomotul și furia, pentru a nu jigni splendidul titlu de roman și implicit pe autor. E mai curând sintetizarea unei stări jenante în care grupuscule nici măcar dubioase cât penibile, caută să se afirme prin urlete și prostie specifică […]
e până la urmă și firească de vreme ce cu amară înțelepciune constata Bertrand Russell că în ultimii cinci mii de ani omul nu s-a schimbat. Iar marea muzică o demonstrează și prin punerile în scenă. Mă voi referi la verdiana capodoperă Rigoletto. Două versiuni regizorale superlative merită exemplificate. Ducele […]
Dacă nu ar fi fost mult și inutil discutatul Brexit, adică Britanniae exitus, aproape că am fi putut încadra recenta exhibare histrionică televizată transoceanic cu participare ex princiară sau ex ducală – ce mai contează, dacă a contat vreodată – în tradiția fostului Imperiu Roman, că doară și britanicii și-au […]
E destul de evident faptul că Verdi rămâne un paradoxal geniu rațional, echilibrat; iar acest lucru se vede cel mai bine în absența vreunei compasiuni față de unele personaje masculine, uneori chiar și față de cele feminine. Muzica este însă cea care înalță dincolo de erorile umane. Radames, dornic de […]
Din motive dificil de explicat, putem constata că foarte adesea maliția, distrugerea, neîmplinirea unora aducătoare de rău semenilor, dorința de dominare nejustificată au o formă împătrită prin actanți; e ceva contrar sacrului dacă ne gândim că în accepțiunea celor vechi „numerele fără soț le plac zeilor”. Nu întâmplător cvadriga aducătoare […]
poate fi atins neîndoielnic doar în marea muzică, dacă ne raportăm la înțelesurile lui sublimis care trimit la înălțimile celeste; dar, desigur, fiind implicată durerea, iraționalul, relația devine sublim negativă. Ca atare, Floria Tosca, deși fidelă Divinității și Fecioarei, ajunge să se întrebe, „de ce, Doamne, mi-ai făcut astfel?”, rău, […]
