înainte de a fi o specie muzicală liturgică de mare răsunet, reprezintă primele două cuvinte (conform cutumei catolice regăsite în nominalizarea actelor scrise papale) din imnul Te Deum laudamus al Părintelui Niceta din Remesiana, Sfânt (danubian, conform istoricilor Bisericii române) din primele secole creștine, rămas printre titanii patristicii de limbă […]
Neutralitatea rațională a latinei mă face corect, neputând fi acuzat de plagierea vreunui titlu precum Dragostea în vremea holerei; deci în cazul de față, în traducere, OPERA în vremea virusului. 2021. 2020 începea firesc și triumfal cu Mozartwoche la Salzburg, oferindu-ne în scurt timp o înregistrare superlativă (și tehnic) […]
inegale din păcate dar care, respectând definiția, se vor întâlni desigur la infinit, aceasta e senzația lăsată în toamnă de magnificele pelerinaje în timp ce pe malul celălalt, paralel adică, lupta cu moartea a ajuns la cote probabil nebănuite de cei care îi anunțau pe „dragii români” că „am învins […]
este una efectiv faptică în operă, cu atât mai mult cu cât spiritual muzica în sine purifică; deci e un spectaculum menit să sublinieze trecerea într-o stare superioară celei precedente, vizat fiind sacrul; ca atare actul în sine va fi vegheat de un sacerdot. În Aida ambițiosul Radames trece prin […]
E evident unicul și același Mozart. În înțelesul benefic al horațianului bis repetita placent, lucrurile repetate plac, trebuie plasată recenta reeditare de către editura Humanitas, a volumului Mozart Scrisori (traducere – excelentă – din germană de Cristian Ghenea). Prima ediție apărută în 2007, chiar cu un an întârziere, ne amintea […]
(se) întreabă cu țâfnă și pe un ton reprobator (justificat, s-ar zice la prima auzire) analiștii, politologii, mediaticii, flecarii, trăncănitorii et alii, „de ce Biserica noastră nu are o atitudine fermă și clară în problema covid – vaccinală???” De ce mesajul este întotdeauna în doi, trei sau nici un păr??? […]
când nu se confundă cu penibilul isteriei, poate genera marea artă în cel puțin două domenii. În literatură, mai des în poezie, furor poeticus era deja pentru antici delirul sacru creator; desigur nici atunci nu delirau toți la același nivel. În muzică furia îi dă ocazia compozitorului să se „reverse” […]
aș fi intitulat mai curând volumul recent apărut la editura CURTEA VECHE (Angela Gheorghiu, O viață pentru artă, traducere din engleză Anca-Maria Pănoiu), pornind tocmai de la minunata îmbinare structural verdiană între sensibilitatea și ardoarea transmise cititorului (aici) dar și melomanului de către diva respondentă la întrebările lui Jon Tolansky; […]
Nu mă număr printre cei înfricoșați dat fiind că în situații neplăcute am avut o colaborare eficientă, corectă și promptă primindu-mi drepturile cuvenite conform contractului. Diferit se pune problema în raport cu deținătorii gradului militar, adică generali. „Vorbim despre” conducători de armate, cu adevărat meritorii, nu despre dictatori sud-americani. Într-un […]
în operă, neavând rol anti viral, nu trebuie să acopere nici nasul, nici gura (mai ales), ci mai sus, expresia feței pornind de la „poarta sufletului”, cum numea ochii un cugetător antic. Vederea rămâne liberă dar intenția nu. Pornim firesc de la Un Ballo in Maschera, (Bal mascat) unde mascarea […]
