Cu atâtea îndemnuri electorale, imperative unele până la note belicoase, nu poți să nu te prezinți la vot; fiind un adept declarat (și scriptic) al unei anume coerciții sociale, dacă vrem ordine (mulți și-ar dori-o dar să nu începi cu ei), cred că legiferarea obligativității participării la vot nu e […]
Ajuns director al Operei din Viena, Gustav Mahler a avut o conversație cu unul dintre tenori la cererea acestuia; fără prea multă jenă, interpretul îi mărturisi conducătorului instituției că i se pare sub demnitatea lui să interpreteze în continuare roluri de operetă, dând de înțeles că speranța lui era să […]
Dezlănțuită în fața unei maree (aproape tsunami) umane, campania electorală pentru alegeri prezidențiale a atras atenția nu atât prin candidatul care – am mai scris-o – pare să nu aibă contra-, cât prin deschizătorul de ceremonie, un ceea ce romanii numeau în politică homo novus, adică „apărut peste noapte” și […]
Părerile despre vânătoare sunt desigur împărțite, deși e evident că o avem în genă încă de la formarea noastră ca ființe bipede, căci altfel nu s-ar explica apetența noastră constant carnivoră; evident nu mă refer la vânarea semenilor, dar nici la vegetarieni – în fapt carnivori și ei la origine. […]
Cum – necum, cu ajutorul neprecupețit al mijloacelor media suntem în permanență asaltați de câte un eveniment pe cât posibil tragic, dramatic sau măcar epic. Într-un clasament al întâmplărilor care excită cetățenii Patriei la maxim, locul întâi îl ocupă (aproape) firesc crimele, adică omuciderile; specific, deoarece termenul de crimă, din […]
Făcând o audiție consecutivă fie și din motive cronologice, firești în fapt, constatăm încă o dată stupiditatea teoriei despre un presupus progres al artei în timp; obsesia umanității despre progres merge până la hotarul explicabilului, după care, cum spune Blaga la noi „restul e ursită”; e limpede că singurul criteriu […]
Parcurgând prima epistolă a marelui scopit (nu chimic, desigur) Petrus Abaelardus, francezul Pierre Abélard, trimisă „prea înțeleptei” (cu adevărat!) Héloïse, intitulată cam de sine compătimitor Istoria nenorocirilor mele, nu putem să nu observăm că o anumită ranchiună domina masiv viața academică încă în secolele XI – XII; universitarii, magistrali sau […]
Despre sensibilitatea ieșită din comun a lui Ceaikovski am scris odinioară prezentând „aria scrisorii” în interpretarea Annei Netrebko; la o analiză mai atentă nu putem să nu observăm că geniile muzicale creatoare oscilează între sensibilitatea (excesivă pentru omul de rând) și sentimentul grandorii, alternanță care generează tocmai superlativul compoziției; Ceaikovski […]
E evident pentru orice individ, de la politician, cu sau fără funcții, la electorul ordinar, de rând adică, faptul că omenirea a evoluat imens în privința tehnicilor de eliminare a adversarului. Și nu mă refer la conflictele armate care, în ciuda teoretizărilor cinice, au rămas de o singură categorie: războaie […]
Că marea muzică depășește orice concepție filosofică, a demonstrat-o Offenbach. Dacă unui alt francez celebru, filosofului La Mettrie – decedat în Germania după ingerarea unei porții deloc mecanice de pateu din fazan cu trufe – cu al său Om mașină, i s-a reproșat concepția mecanicistă asupra ființei umane, în fapt […]
