“ The Irishman” este testamentul unei arte cinematografice: cadrele de final ale peliculei lui Martin Scorsese marchează îndepărtarea, definitivă, de o vârstă şi de un stil. “ The Irishman” este textul vizual în care Scorsese adună obsesiile unei întregi cariere. Recapitularea de acum închide un cerc şi oferă imaginea unei […]
Adesea o capodoperă cinematografică își datorează statutul și fondului muzical care o însoțește; cu toate acestea se întâmplă și erori precum în cazul premiatei cu Palme d’or și Oscar (pentru cea mai bună imagine) producții The Mission (1986, cu Jeremy Irons și Robert de Niro), despre care atât melomanii […]
Hai să începem cu finalul, că tuturor ne plac finalurile fericite: te iubesc necondiționat! Uneori, „foarte necondiționat”! De exemplu când în capitala ta stau zeci de minute în trafic, în muzică deja tradițională de claxoane. Sau când la mine pe stradă apare colecția toamnă-iarnă de borduri, că cele din primăvară […]
Marile adevăruri clasice sunt … clasice pentru că depășesc timpul; iar când e vorba de sentimente totul e cum a fost, ediție ne varietur. Aserțiunea lui Catullus odi et amo (urăsc și iubesc) sau invers, o regăsim exprimată muzical în geniala Cavalleria rusticana a lui Mascagni, despre care am mai […]
Varianta în italiană a operei lui Christoph Willibald Gluck, adică Orfeo ed Euridice a avut premiera la Viena, pentru ca, mutându-se la Paris compozitorul să o reia în franceză (Orphée et Eurydice); comentarii inutile au existat referitor la dorința lui Gluck de a reînvia simplitatea începuturilor operei (vezi Orfeo a […]
Când eram mică am vrut să fiu, pe rând, nevasta lui Bobby Ewing, iubita lui Zorro, Monica din “La Medeleni”, Sailor Moon și unul dintre Cireșarii lui Chiriță. Când m-am făcut (mai) mare, mi-am dorit să ajung, în ordine cronologică: belgiancă, spaniolă și americancă. Am rămas româncă! Între timp, însă, […]
Geniul puccinian a demonstrat că în marea muzică și o prefăcătorie cu scop patrimonial vizând schimbarea unui testament, poate fi redată într-o arie cutremurătoare prin lirism; se întâmplă în singura operă comică a lui Puccini, într-un act, în Gianni Schicchi, partea a treia din Il Trittico; Lauretta imploră atât de […]
Nu cred că există operă de Haendel în care cel puțin o arie să nu fi ajuns la fel de celebră în timp, adică până azi, precum cele mozartiene sau verdiene mai târziu. Din Rinaldo aria având titlul de mai sus, este interpretată neîncetat de cei mai mari și cele […]
Când eram mică, eram de multe ori, de foarte multe ori, de prea multe ori, nefericită. Îmi doream să cresc mare, să port tocuri înalte și rochii frumoase. Să mă dau cu parfum și să acopăr, cu zgomot de tocuri cui și note de trandafir și iasomie, mirosul și zgomotul […]
Dincolo de toate acestea, creația e un lucru minunat, iar marii creatori sunt persoane privilegiate, oricât de obositoare și de grea le-ar fi viața; traiul lor este marcat de momente și satisfacții aparte. Acesta este mesajul cărții de față. Shakespeare a scris cu atâta repeziciune, atât de fluent și cu […]
