MUSICA PURITAS DOMINICA (Che faró senza Euridice sau J’ai perdu mon Eurydice)

Varianta în italiană a operei lui Christoph Willibald Gluck, adică Orfeo ed Euridice a avut premiera la Viena, pentru ca, mutându-se la Paris compozitorul să o reia în franceză (Orphée et Eurydice); comentarii inutile au existat referitor la dorința lui Gluck de a reînvia simplitatea începuturilor operei (vezi Orfeo a lui Monteverdi) și tragismul antic grecesc; de altfel, Gluck s-a arătat a fi un adversar al exagerărilor interpretative, iar ceea ce  scrie el în prefața uneia din partiturile sale muzicale (Alceste), nu numai că e peren dar ar prinde bine ca lectură obligatorie pentru unii compozitori contemporani (nouă): „restrângerea muzicii în scopul ei adevărat, prin intermediul expresivității și a urmăririi situațiilor subiectului”; valabilă observația – mai ales partea a două – pentru unii regizori (presupuși a fi de operă) de azi. Din aria propusă pentru audiție rezultă în primul rând că exprimarea unei mari dureri presupune simplitate decentă și nu isterie.

Din nou putem argumenta – ceea ce am mai făcut și cu altă ocazie – faptul că nu limba în care se cântă are relevanță și nici încadrarea interpretului ca tenor, bas, soprană și așa mai departe, ci talentul, geniul interpretativ, adică, reluându-l pe Gluck, înțelegerea muzicii în scopul ei adevărat, acela de a te înălța dincolo de bine și rău. Ca atare să îl ascultăm pe contratenorul Philippe Jaroussky în italiană, pe excepționala Vesselina Kasarova în franceză și, din nou pe mult  regretatul Dmitri Hvorostovsky tot în italiană.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *