Suntem siguri că putem să fim suedezi?

Când eram mică am vrut să fiu, pe rând, nevasta lui Bobby Ewing, iubita lui Zorro, Monica din “La Medeleni”, Sailor Moon și unul dintre Cireșarii lui Chiriță. Când m-am făcut (mai) mare, mi-am dorit să ajung, în ordine cronologică: belgiancă, spaniolă și americancă. Am rămas româncă! Între timp, însă, tocmai când am început să dau al meu vot sufletesc (sîc) României, pare că din ce în ce mai mulți conaționali se visează…altceva.

CONDUCE DETAȘAT ÎN TOP DORINȚA DE A FI… SUEDEZ.

Chiar dacă nu ne dorim sa plecam din țara și sa fim Cu ei, vrem sa fim CA ei!

Tot mai des citesc în presă materiale care glorifică sistemul politic al Suediei, sistemul de educație, libertatea presei, piața financiară, aerul mai curat și chifteluțele mai bune.

Am petrecut o parte din vara lui 2019 în Suedia și am mâncat într-adevăr cele mai bune chiftele; în plus, m-am bucurat de curățenie și organizare impecabile. Și m-am simțit foarte interesant în prima societate aproape cashless. Mai precis, în Suedia se poate plăti folosind cardul și în toaletele publice, iar în foarte multe locuri, culmea, achitarea cu bani lichizi e interzisă, pentru evitarea jafurilor.

În aceste condiții, am știut, dar chiar AM ȘTIUT că nu am să fiu suedeză! Cel puțin nu în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic. Știu, niciodată să nu spui niciodată, dar nu, nu am sa fiu și nu o să fim niciodată suedezi. Cel puțin nu în generația mea, și nu în generațiile apropiate mie.

ALEGERILE PREZIDENȚIALE 2019 ȘI MODUL ÎN CARE ROMÂNII (NU) MERG LA VOT ÎMI CONFIRMĂ ASTA.

Suedia nu e numai țara unde toată lumea trece pe verde, își plătește taxele la timp și unde politicienii primesc de la stat doar dreptul de a sta într-o garsonieră cu spălătorie comună. E mai mult de atât. E țara unde oamenii își iau în serios rolul individual într-o democrație și rolul lor individiual pe lumea asta.

Citește continuarea AICI

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *