Până și modul în care s-au format popoarele neolatine îl putem afla în operă; e cazul relației dintre Norma, druidă, preoteasă adică, fiica Druidului Șef Oroveso al galilor, apreciată de popor pentru castitatea ei și Pollione, proconsulul roman al Galiei, deci reprezentantul trupelor de ocupație; ca toți barbarii și galii […]
Hait! Iar unul din momentele acelea în care mă întreabă cineva câti ani am și spun că eu sunt „femeie la (peste) 30 de ani” şi… ŞOC, ŞOC, ŞOC! Deşi nu am prins inventarea penicilinei, nu am fost colegă cu Traian Vuia și nici nu am mânat oile și românii […]
Pe Arrigo Boito îl asociem aproape întotdeauna cu Giuseppe Verdi și desigur nu pentru conflictul dintre ei, ci pentru excepționalele librete la Simon Boccanegra (după al lui Piave), Otello, Falstaff redactate după împăcarea dintre cei doi. Trebuie subliniat însă faptul că și Boito are un loc cu totul aparte în […]
Cât a fost Mozart de tributar masoneriei, în afara unor împrumuturi pecuniare, nu e nicidecum relevant, mai ales că geniul nu are nimic cu vreo ideologie, vădită sau absconsă. Cum și-a achitat unele datorii iarăși nu are importanță cu atât mai mult cu cât comenzile, prin intermediul lui Emanuel Schikaneder, […]
Am fost și anul acesta, ca și anul trecut, în regiunea „Prince Edward County” unde copiii au închiriat o casă pentru două familii , ȋn total cinci adulți și patru juniori, la malul lacului. Anul trecut petrecusem bine într-o altă casă din apropiere și, cum cei mici s-au distrat de […]
Parcurgând Memoriile lui Lorenzo Da Ponte, aflăm că la vremea lui și a lui Mozart, în timpul uverturii – invers decât crede estetica modernă, pe drept însă, că e momentul despărțirii de realitatea înconjurătoare – spectatorii căutau să se acomodeze „atacând” coșulețul cu merinde, fapt care putea continua și în […]
Nu a fost de la bun început un imn asociat unui moment fotbalistic – așa cum e acum perceput. ”Certificatul de naștere” indică 1945 ca an de origine: e o bucată din actul secund al unui musical – ”Carousel”. Abia peste aproape două decenii – în 1963 mai precis – […]
În codul eroismului homeric, Paris e un marginal, la mare distanță de virtuțile războinice ale lui Ahile, al cărui ucigaș nevrednic este, ale lui Menelau, a cărui soție o răpește, sau ale lui Hector, mereu nevoit să-l îmboldească să se întoarcă la luptă. Ca erou atipic, are însă în comun […]
Făcând o audiție consecutivă fie și din motive cronologice, firești în fapt, constatăm încă o dată stupiditatea teoriei despre un presupus progres al artei în timp; obsesia umanității despre progres merge până la hotarul explicabilului, după care, cum spune Blaga la noi „restul e ursită”; e limpede că singurul criteriu […]
Despre sensibilitatea ieșită din comun a lui Ceaikovski am scris odinioară prezentând „aria scrisorii” în interpretarea Annei Netrebko; la o analiză mai atentă nu putem să nu observăm că geniile muzicale creatoare oscilează între sensibilitatea (excesivă pentru omul de rând) și sentimentul grandorii, alternanță care generează tocmai superlativul compoziției; Ceaikovski […]
