Scrisoare de dragoste pentru România

Hai să începem cu finalul, că tuturor ne plac finalurile fericite: te iubesc necondiționat! Uneori, „foarte necondiționat”! De exemplu când în capitala ta stau zeci de minute în trafic, în muzică deja tradițională de claxoane. Sau când la mine pe stradă apare colecția toamnă-iarnă de borduri, că cele din primăvară se demodaseră! Dar te iubesc! Ești genul acela de entitate “iubibila” și foarte “iubibilă”, pe care îți dorești să o strângi în brațe și când îți vine să îți iei câmpii! Câmpii și dealurile și podișurile și munții, că tot ai toate formele de relief!

Deci, te iubesc!

Până la urmă, m-am născut româncuță olteancă! Și se știe că oltenii văd mai degrabă partea plină a paharului! Cu țuică, e adevăratat! Numai că eu nu prea beau, așa că n-am decât să îmi umplu paharul și sufletul cu alte “românisme” și “românești” de iubit. Și sunt destule!

Te iubesc, draga mea Românie de iubit! Uneori  ești o scumpă! Alteori, e adevărat, ești scumpă ca cireșele în luna mai! Dar te iubesc! Și ești frumoasă pentru că ai gropițe, vorba talentatei Irena Boclincă, actriță și stand-up comedian. Dar ești frumoasă și pentru că ai albastrul de Voroneț și de Mare Neagră, ai verdele primăverilor românești și soarele verilor noastre. Și ai, chiar ai, peiaje care îți taie respirația!

Pentru continuare AICI.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *